din viață știu că ies ca orișicare
cărarea ei altă scăpare n-are
liber trec pragul care ne desparte
nuntirea ei mă poartă-n altă parte

poate că am trecut pe lângă voi
o umbră sau un vis plin de nevoi
o clipă somnul v-am înseninat
și ce-a fost rău cu mine am luat

cât mi-am dorit să fiu și eu ca voi
să știu ce-înseamnă pata de noroi
cu lacrimi să mă spăl de-un vis urât
buzelor să le-arăt ce-i un sărut

mi-e trupul ostenit și plin de răni
căci suferința sapă gropi adânci
uitarea morții mi-aș dori s-o-îmbrac
dar nu sunt liber să mă sfarm de stânci

voi vise libertatea să-mi redați
și jugul nedreptății să-l sfărmați
să simt priviri ce-alină în tăcere
trupul tânjind după o mângâiere

când trupul istovit de-atâta dor
în colbul fără urme viața-și lasă
o lacrimă, un ultim curcubeu
e firul ce povestea o să țeasă