iar în gândirea-mi neagră de-acele negre gânduri
și subpământu-mi pare de mine mai aproape
penița nu descrie învolburate ape
ce-aștern în grea hârtie aceste fade rânduri


e marți, nu e lumină în liniștea zăcândă
s-aprind o lumânare în mintea mea nu pot
tăcere grea mă zace și frigul stă la pândă
și mult mai multe alea în mine fac complot


stă moartea, domnișoară și oasele mă plâng
și-ntr-un creion de gânduri abia mai pot să sânger
ca frunza rubinie, cea aciuată-n crâng
și rubiniu mi-e vinul ce-n cupă-mi toarnă-un înger


nu mă îmbăt în strană cu-a lirei apă rece
că las-o bă așa că poate că va trece