acum s-a dat ceasul cu o oră înapoi
se înnoptează mai devreme, vei spune că putem petrece mai mult timp împreună
am putea consuma mai multă iubire, așa cum zicea Leonard Ancuța "cea mai grea materie din univers"
am aduna toți ochii lumii și i-am așeza să ne privească de jos în sus, două siluete, o siluetă
care se stinge cu venirea dimineții

aș putea să te iau pe umăr
să trec cu tine prin loc nepermis, aș putea să te iubesc simplu ca într-o schiță în creion
aș putea să fac o inimă de trandafiri să bată, aș putea să fac dintr-o cană spartă un monument istoric
aș putea să fac din carnea mea huilă și să ard înlăuntrul tău așa cum doar lipsa mea
are puterea să o facă

ziua asta ți s-ar potrivi ca un dop la gâtul inimii
ca un măr otrăvit, să o sacrifici, pe nouă noiembrie ea va muri pentru totdeauna
nu se va numi suflețel, dar se va numi copil, va învăța din ochii mamei lui
ce înseamnă nefericirea și o va iubi
așa cum o iubește și ea

scorpionii sângelui meu trăiesc în venele tale
toți banii pe care îi iubești așa mult vor cumpăra celule stem din care se vor naște doar challengeri neputincioși
lumea pe care o iubești așa mult îi va aplauda crezându-i învingători
dar tu vei ști
tu și eu

cât despre mine?
ce să spun?
sunt un om/putere
și-mi sap drumul prin piatră