II


ș-apoi ma tante d. nu era de ici de colo
semăna cu greta garbo
de la tinerețe pân’ la bătrânețe
în transsiberian călătoria a decurs fără peripeții
vara au urcat în tren și au coborât
la minus 22 de grade tot vara
ca să-și recunoască tăicuțul
nenicul a terminat o canistră de vodcă
tăicuțul însă foarte greu a acceptat
că băiatul lui ăl mare s-a întors
din românia rămas de la 1917
frații și surorile nici nu i se născuseră
când el a primit primul bombardier
pentru ca rusia să dispară sub zăpezile din taiga
au vorbit ei ce-au vorbit ca basarabia cu prutul
mai pe românește mai pe rusește
după ce el s-a ridicat om
plecând de la casa părintească din basarabia
ajunsă revoluționar la capătul celălalt al siberiei
la stația meteo de lângă cercul polar
cu frații nenăscuți nu s-a putut înțelege decât prin semne
vodca fierbinte le-a înghețat lacrimile ne-amintirii
nu se re-cunoșteau nu s-au re-cunoscut
atunci s-au văzut întâia oară
la făcut pârtie prin sufletul încremenit
în infinitul alb al siberianului get-beget
să tot fi fost o butelcă de vreo cinzeci de kile
reîntors acasă nenicul a mai băut una de bucurie
alta de jale și-a înfiripat o grădină cu toți pomii din lume
când s-apropia toamna și pomii erau cuprinși de belșug
roadele le împărțea trecătorilor mirați de generozitatea
unui popor de hoți înfometați și trădați de conducători
mie îmi trimetea un soi de gutui aproape verzi
bune de mâncat numai după ce un om necăjit
pe care tatăl meu îl lua cu ziua la tăiat lemne clandestin
cânta la acordeon fără să i se ceară de regulă prin februarie
unchiul a plâns singur mult timp
mai mult decât după ce s-a întors de pe front
raportând că a ras de pe fața pământului două orașe
că nemții nu vor trece de stalingrad
și așa a fost lăsat la vatră să se bucure de sechele
pentru tot restul vieții lui și al celor care l-au cunoscut
când unchiul nicolae nu a mai vărsat nicio lacrimă
prin zăpada siberiană ma tante d. uitase
unde-și pusese cheile de la ușa veche
cu broasca ruginită pe capac de sicriu
era un obicei ciudat de familiar și acesta la ai mei
majoritatea în viață fiind își cumpărau sicriul
și-l lăsau în camera de curat la vedere
să stea acolo să nu spună ceilalți
că nu a fost careva nepregătit de plecare
mătușa d. mi-a transmis un gând fără leac
la ce-mi va fi trebuit să merg după nenicu
până la capătul lumii și înapoi
dacă azi nu mai pot coborî nicio scară
nenicu așa a spus că e bine