1.Știința evoluează și creează progres, minunile pe care le descoperă le aplică în realitate, sub formă de invenții, însă transformă natura în mod negativ, în loc să aibe acțiuni benefice asupra ei, iar omenirea înzestrată cu suflet bun sau rău rămâne uneori neputincioasă în fața manifestărilor naturii.

2.Pe obraz apar odată cu trecerea timpului trepte în riduri, urcate de doamna vârstă ce intră în templul anilor, cu visele strălucitoare despre frumusețe devenite desuete și superflue.

3.Beatitudinea, atunci când este atinsă, este o stare temporară și cade inevitabil în opusul ei, nefericirea care durează mai mult, însă e mai puțin profundă.

4.Oamenii virtuoși idealizează femeia, ca și cum ar fi ceva pur și sublim, și nu văd păcatele, lubricul și lascivitatea, o ridică mai sus decât înălțimea frumuseții, acolo unde este cocoțată iubirea zâmbind a plenitudine, de aceea căderea este mai dură și mai dureroasă, căci deziluziile scormone adânc în carnea pasiunii.

5.Din toate cuvintele, unul singur, cuvântul iubire, își extinde dimensiunea, fiind umplut cu substanța iridescentă a extazului.

6.Prefer să respir un alt timp, în care trăirile să înglobeze sublimul și misterul, iar viața să fie un joc fast de lumini și umbre, căci timpul în care trăim a ruginit, definit de idealuri casante prefăcute în eșecuri.

7.Când alunecăm de pe spirala vieții în declin, iar cuvintele au conținut silabele deznădejdii, pe care căutăm să o dizolvăm în iubire aureolată cu veșnicie, ce transformă ura, discordia, invidia și disprețul în ființare intensă, ne agățăm de altă spirală semnificând un alt destin pe care îl preferăm sorții desuete și nefaste, și ne înscriem ființa în alte coordonate.

8.Fiecare posedă un spațiu intim și individual, care se intersectează cu alte spații și rezultatul se concretizează în cunoștințe, iubiri și prietenii.

9.Fiecare suntem implantați între un pământ sferic și un aer cubic, suntem culcați la pământ de un vânt aleatoriu, iar comportamentele noastre fortuite sunt înscrise în cercul existențial, cu aria simbolizând ființa în prefacere și devenire și cu centrul semnificând sinele.

10.Din păcate viața are rădăcini putrede, și chiar dacă încercăm să zburăm pe aripile idealurilor, acestea au aripile rupte și cunoaștem reversul zborului înspre măruntaiele pământului.