Sunt momente în existența noastră, în care simțim acut nevoia de auto-evaluare. Și acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori când considerăm că nu am întâlnit etalonul la care să ne putem raporta sau mediul în care ne desfășurăm nu ne oferă astfel de posibilități. Cercetările aprofundate privind înțelegerea și măsurarea potențialului uman, au dus la concluzia că emoțiile puternice sau stările afective de orice natură, se eliberează prin artă în general și prin scris în mod special. Pornind de la aceste considerente, au fost înființate ateliere de scriere terapeutică, proiecte care, chiar dacă nu asigură vindecarea, își propun să ofere toate pârghiile prin care să se înțeleagă mecanismul și funcționarea conflictelor interioare care ne macină și să contribuie la echilibrarea stărilor aflate în dezacord.
Scrierea terapeutică poate fi la îndemâna oricui. Și asta pentru că, fiecare dintre noi ne împărtășim povești din viață, în mod continuu, uneori apropiaților, alteori chiar unor străini, știind că aceste povești au un efect de terapie și aplanare a conflictelor interne. Suntem marcați permanent în evoluția noastră de emoții, oameni, locuri, care induc amintiri, ne modelează, iar uneori ne induc o stare de dorință de a extrage și împărtăși învățăminte. Astfel, se creează nevoia de a ne cunoaște și de a ne elibera. Cei ce scriu, indiferent dacă o fac pentru a fi publicați sau nu, o fac dintr-o acută nevoie de eliberare de orice gen, fie ea mentală, fizică sau emoțională. Înțelegând natura terapeutică a scrisului, au fost înființate seminarii on-line și grupuri de discuții care încurajează și chiar creează un cadru profesional pentru scrierea terapeutică.
Cunoașterea sinelui prin scris a evoluat astfel de la jurnalele intime, la scrierea într-un cadru organizat, în care fiecare dintre noi poate fi eroul propriilor trăiri. Acesta poate fi un alt mod de a ne ordona idei pe care altfel nu le putem gestiona. Așa că, să punem mâna pe condeie și să ne dezvelim sufletele către pace interioară și lumină, și să nu ne mirăm dacă din rodul trăirilor noastre se naște, în cele din urmă, o operă de artă.