copil eram cu ochii umezi de apa care nu se mai întoarce
apa iubirii pe care nimeni nu o gustă
îmi iubeam mama prin semnele de bună purtare de pe genunchi
prin ochelarii ei de soare pe care îi șterpeleam pe plajă
era o apă amară și sărată ca marea cu multe acuarele cu soare și fluturi
pentru zilele de 8 martie
cu multe scrisori în care căutam aur în muntele de pietriș din inima ei
dar apele mele nu săpau destul de adânc
mama se învârtea prin casă ca roata morii în papuci cu toc înalt
mărunțea fin piureul de cartofi și prăjea exact atât cât trebuie șnițelele
își înfigea unghiile tari în părul meu subțire și mă șamponea
până când înghițeam apa amară care nu se mai întorcea
nu avea bani să îmi ia cadouri dar mă lăsa să port hainele și eșarfele ei
era ca piperul la mânie când eu zâmbeam moale și curat
deretica prin casă mereu dar tot ne-au invadat gândacii negri și roșii
odată chiar au ajuns până-n gât într-o sticlă cu sirop de vișine
fiindcă ea umplea rafturile cu conserve din grădina bunicii

erau numai ape amare și sărate și un strop de aspirină
ca să țină peste iarnă
era iarna lungă a vieții mele cu ea
ea fată de țărani sărăciți tata fiu de orășeni sărăciți
amândoi crescuți în condiții grele
între ei casa de nebuni și bătăile fără vânătăi până într-o zi când
am vrut să fie pace și amândoi s-au unit împotriva mea
tata încă punea murături cu apă sărată
mama încă mai cocea plăcintă cu foitaj
eu mă strecuram greu între ei și făceam pandișpan
mama spunea că numai pentru mine nu divorțase de tata
eu o priveam cu mirare când plângea fiindcă mă bătea al dracu de rău
și tata era aghiotantul ei
ea țipa ore în șir și apoi se parfuma cu Chanelul ei păstrat de demult
și mă pupa al dracu de zgomotos și umed
până când părul mi se ridica pe brațe de scârbă
și apoi o lua iar de la capăt

au rămas amintirile brațelor pline de liliac proaspăt
rupt pentru mama mea dragă un înger care nu a existat
privirea mea de copil calmă și domoală
micile mele daruri păstrate de ea în dulap ca și cum voia
să îi păcălească pe alții
că numai asta spunea că ea știe să mintă și eu nu
ca și cum lumea era un teatru în care ea fugea în culise să mă chinuiască
și apoi se fandosea pe scenă pentru un bis de mamă perfectă

azi mama nu mai are dinți dar tot mușcă
și numai seara târziu când își dă jos proteza dentară vorbește altfel
încât nici nu îmi vine să cred
cât este de a dracului de om