în ultima lună tot mai multe dimineți eșuează pe plaja pustie

nu mi-a venit ciclul
șoptește o dimineață zgribulită
strângându-și sveterul peticit cu vocale
te duci și te cureți
doar n-o să aștepți să ți se vadă orele
trăgându-ți burta-n deșert

cu cât e plaja mai goală și mai mizeră
cu atât nopțile sunt mai lungi
mușcând din trupul dimineților,
până când hoiturile
vor cerne viscolit
răscolind vocale

toamna se numără poeziile
abandonate, eșuate…
nescrise