1.Timpul măsurat în spațiul realității, se infiltrează în lăuntric și interacționează cu timpul interior măsurat de pulsiunile sufletului și de ritmul afectelor caracterizând răbdarea sau nerăbdarea, febrilitatea sau letargia, plenitudinea sau plictisul.

2.Þâșnirea culorii prin porii timpului colorează lucrurile cu imaginile date de reprezentările conștiinței, pe când stările sufletești au irizațiile afectelor.

3.Există mai multe tipuri de lume : o lume de sticlă casantă, care se poate sparge oricând, incluzând categoria de oameni cu psihicul labil, o lume translucidă, opacă, înglobând categoria de oameni ursuzi, care au secrete pe care nu le împărtășesc nimănui, o lume cu pereți transparenți, caracteristică categoriei de oameni sinceri, deschiși, o lume cu substanța tenebrelor locuită de oamenii imunzi, scabroși și obtuzi, o lume iluminată în care trăiesc oamenii inteligenți și o lume spirituală formată din telepați și paranormali, la care se adaugă lumea divină, inaccesibilă încă oamenilor.

4.Incertitudinea propulsată în arealul ființării de energiile nefirești, creează fundalul enigmatic al îndoielilor aruncate de rațiune în genunile adevărurilor casante, învăluite în aura tenebrelor.

5.Destinul oamenilor mărginiți este ascuns în conexiunile și ramificațiile trecutului acoperit de amintiri și nostalgii, pe când destinul oamenilor inteligenți, este proiectat în viitor, care-și aruncă rețelele în prezent, ca niște trepte pe care urcă idealurile.

6.În partea opusă raționalității stau depresiile, în care te cauți pentru a ieși la suprafață, însă, când nu reușești să te pliezi peste realitatea normală, ești înghițit de haosul lăuntric.


7.Între cer și prăpastie, între pozitiv și negativ, între plus și minus, între exces și abstinență, se întinde dimensiunea ființei, ce caută să-și lărgească limitele prin perfecționare, autodepășire și cunoaștere.

8.Ard zilele în etuva luminii, iar reminiscențele sunt impregnate cu amintiri dispersate, întâmplări și imprevizibil.

9.Coaja cuvintelor arde în etuva poeziei, însă rămân esențele ce sunt transmigrate în celelalte poeme sub forma ideilor și a gnomicului.

10.Să căutăm fericirea invizibilă peste tot, să-i dăm forma perfecțiunii atunci când o intuim și să o absorbim în noi, căci efectele ei benefice dizolvă suferința.