poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-12 | |
astăzi aș prefera să zac și să fiu rommel
să am de ales între pastila de cianură și tribunalul poporului să nu conteze greșelile atâta timp cât am făcut ceva glorios tot ce-mi rămâne e să scriu uneori scriu ca să nu-mi pun ștreangul de gât au fost vremuri în care vedeam scrisul ca pe o salvare dar n-a înțeles nimeni cum e să nu ți se întâmple nimic să stai între patru pereți și să nu ai un punct fix de care să-ți agăți ochii gâtul sau inima să nu ai un obiect ascuțit care să-ți taie artera femurală să nu ai agocalmin combinat cu alcool diminețile să-ți pară o tipografie catolică unde se scot foi volante cu programul pe zilele următoare și tu cu ciuda unui bun creștin spui doar fericit e cel a prins contractul nu pot să nu mă înfurii când alții mor accidental că au găsit un proiectil și l-au tăiat cu flexul că s-au urcat băuți la volan că au făcut șoc anafilactic și mie îmi mor toți și le fac monumente la fel de mărețe ca turnul din hanoi îi aud cum plâng să mai trăiască măcar să pună totul în ordine eu urlu sunt pregătit în camera mea e totul lună șifoneru-i curat biblioteca la fel parchetul are niște urme pe care nu eu le-am făcut taman atunci în capul meu apare o voce care spune oamenii buni nu mor niciodată când vor prostul de mine am crezut că mi-am câștigat acest drept uneori scriu ca și cum dumnezeu ți-a ascultat toate rugile apoi nu mai știi ce să faci îl blestemi pe el că te-a ascultat sau îmi spui să-mi iau toate lucrurile și să plec din întâmplare cântă l cohen așa e nu? când aștepți un miracol dumnezeu are un mod amuzant de a spune lucrurilor pe nume e ca un prinț ce așteaptă să iei prima gură de ceai apoi îți spune nu mai ești copilul care se ruga lângă pat îngere al lui dumnezeu eu sunt mică fă-mă mare iar când ajungi mare îi spui pe mă-ta doamne te-am rugat să fiu mare nu gol inima mea e un pește remora se mulțumește cu foarte puțin compost umbre cereale cu vin nu mă deranjează dar nici nu am prea multe de câștigat din când în când din oasele celor ce nu-mi mai sunt fac dulceață cine știe poate de sfântul anton voi avea musafiri lemnul icoanelor îl pun la păstrat poate altul mai credincios are nevoie de un design interior rustic eu m-am hotărât e mult mai rentabil să iubești un străin n-ai nevoie de-un chip să crezi că acesta există
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate