nu este adevărat că suntem muritori

acolo fiecare avem un loc și un rost al nostru
din zori și până-n seară participăm la muncile cerului
habar nu am din care pricină uneori contactăm
o boală profesională căreia i se spune iubire
foarte asemănătoare cu lepra
deosebirea e că se ia prin atingerea luminilor
în timp ne apar niște escrescențe numite trup
care ne schimonosește în asemenea hal
că devenim de nerecunoscut și ne zic oameni
pentru evitarea unei pandemi
suntem închiși în niște incubatoare
izolați de ceilalți și trimiși în carantină
aici pe planeta asta căreia i se spune rai
în fapt e un fel de sanatoriu
unde trebuie să suportăm o terapie cam ciudată
doi câte doi facem dragoste
o împerechere la început foarte foarte plăcută
apoi tot mai rară până ne vindecăm
aflăm abia când suntem rechemați
printr-un mesager întunecat care
spre a evita o nouă atingere ne închide ochii
dar și pentru a ne uita aici imaginea aia hâdă
cel rămas singur este trecut prin iad
un soi de purificare cumplită cu foc la inimă
de aia îl plânge așa amarnic pe cel care pleacă
dorul e cel care stinge arșița cu lacrimi
un fel de îmbăiere interioară
când acestea se epuizează ni se stinge lumina
să nu ne contaminăm accidental și pleacăm
din nou acasă la treburile noastre cerești
cine știe pentru câtă vreme