în fiecare dimineață trezirea ca un test de paternitate
te uiți în oglindă așteptînd mereu să fii altul
buimac te lovești de toate obiectele din jur îți închipui că ești
un lopătar stîngaci în anotimpul de rut
ai bea o cafea dar ți-e rușine să nu-ți vadă alții erecția
în lipsa unor lucruri mai importante încerci să-ți aduci aminte ce ai visat
azi noapte erai un jurnalist plin de datorii panicat ai cerut ajutor
unui preot el ți-a răspuns că sunt prea mulți orfani și bătrîni care trebuie ajutați
de ciudă te-ai furișat în seminarul catolic și-ai început să furi cărți rare
te-a prins în flagrant șeful secției Chirurgie te-a dat pe mîna poliției
pentru că ai murdărit pereții proaspăt văruiți
nu înțelegeai care e legătura între chirurg și seminarul catolic
în altă seară ai visat că împreună cu frate-tău
erai urmărit de un rechin prin tate museum
ați luat metroul pînă la țară v-ați ascuns în casa care nu fusese încă luată de inundații
simțeai respirația grea a rechinului ți-ai luat inima-n dinți ca pe o sabie japoneză
ai aruncat în gura rechinului două batoane de dinamită
te-ai trezit brusc restul zilei te-ai întrebat cum naiba
ai făcut rost de dinamită în vis și mai ales
de cînd rechinii respiră
ca oamenii

în fiecare dimineață aștepți soarele ca pe o ecografie prea timpurie
să dovedească teoria frigului asexuat
e așa o tăcere că-ți vine să falsifici o legitimație a poliției române
să-ți pui o vestă b.c.c.o și cagulă pe față
să spargi timpanele și să urli culcat
nu mișcă nimeni
superiorii te răsplătesc cu o diplomă te înaintează în grad
ai destructurat cu succes
un grup de sunete

cînd te saturi de toată această joacă din creierul tău
ca un copil ce bate mingea de unul singur
te pregătești pentru lucruri mai serioase
îți spui că totul are un scop
sigur există un scop
nu ai găsit pînă acum sensul vieții nici drumul pe care să mergi
dar se întîmplă să ai bani de o singură bere și tocmai atunci
ți se dă un talon promoțional și mai cîștigi una
ridici ochii spre cer ai mulțumi dacă cineva e acolo
îți scuturi capul poartă-te bărbătește
nu mulțumi niciodată
pentru ceea ce e firesc

uneori îți dorești să te fi născut hoț de fier vechi
ai fi îmbrăcat hainele de duminică ai fi dat anunț în ziare
lăsați șinele de cale cale ferată dezafectate să vină la mine
oho ce fericire ai fi scuipat în palme ai fi făcut tuturor
cîte un drum care să ducă spre cineva e mult mai simplu să știi
încotro mergi
dacă totul pleacă din tine

obosit te așezi pe marginea patului ca atunci cînd erai copil
și cînd se întîmpla vreo înmormîntare voiai să prinzi loc pe marginea gropii
proaspăt săpate
să vezi dacă bulgării de pămînt au regrete atunci cînd cad
încerci să faci conversație cu un perete pe care l-ai botezat edmond dantes
îți dai seama că nu e o ideea prea bună renunți îți ieși din fire
cum naiba poate să spună că freddie e mai bun
ca bruce dickinson
deschizi televizorul absent liverpool a făcut un meci mare pe old trafford
îngrijorare printre creștini catedrala sfînta sofia din istanbul
s-ar putea transforma în moschee
e timpul să te întrebi dacă și tu ești un bun creștin
e timpul să întrebi pe altul te-a durut vreodată ceva
în așa hal încît ți-a venit să rîzi ca nebunul
ca un bun creștin inventezi raiuri pentru cei care nu au unde să se ducă

îți dai seama că insiști inutil să arăți lumii ce se întîmplă în tine
cînd lumea e doar o conexiune online prin care cei ce luptă aici
dau semne de viață celor de dincolo
nesigur
te ascunzi în barba lui dumnezeu
ca un pui de elefant sub un rezervor de benzină
după ce braconierii i-au împușcat mama