1.Eu scriu pentru mine, contează ca eu să fiu mulțumit de tehnica și construcția logică sau abstractă a poeziei, ca și cum mi-aș construi fericirea dintr-un puzzle de cuvinte cu simbolistică existențială.

2.Poezia o percep ca o intersecție între mai multe orizonturi : cel reflexiv, cel expresiv și cel liric.

3.Iubirea întregește ființa cu dimensiunea cunoașterii și asimilării celuilalt eu și are similitudini cu armonia naturii, iar muzica ei inefabilă nu este auzită decât de îndrăgostiți.

4.Din labirintul viselor subconștiente iese către lumea realității speranța strigată în gândurile ornate cu fantezii, ce iau înfățișarea unei Fete Morgana.

5.Prin adulter și incest, femeile coboară din icoane, acolo unde au fost așezate de iubiți, și își stigmatizează trupul, făcând din el instrumentul desfrâului.

6.Când drumul vieții, în loc să fie clar și vertical, se ramifică în direcții greșite, iar umbrele ascunse de conveniențe și dogme, ies la suprafață și capătă consistență, un strigăt cumplit traversează ființa însetată de infinit.

7.Toți suntem alcătuiți din materie, care este formată din atomi, monade și este esența mișcării și devenirii, iar materia se transformă în energie cu ajutorul căreia existăm și evoluăm într-un sistem existențial caracterizat de echilibru și armonie.

8.Binele influențează pozitiv armonia ce atacă haosul și îl preface într-o substanță care modelează omul cu elementele devenirii și echilibrului.

9.Iubirea eternizată în destin își concentrează esența într-un punct nodal aflat la intersecția dintre energia pasiunii și efervescența ființării.

10.Calea iubirii urcă vertical spre interstițiile divinului, strecurând în spirit monadele gândurilor impregnate de pasiune și în suflet substanța afectelor pure.