uneori te întrebi la ce mai e bună o ușă dacă în spatele ei
nu e nimeni să o deschidă
să te invite în casă ca și cum s-ar deschide coapsele unei femei
să discuți despre timbre nedantelate perța muzica anilor 90
despre plăci de rigips adezivi despre cît de greu e să cînți live heavy metal
în general despre lucruri care să te convingă de faptul că încă nu ți-ai părăsit trupul
ca un profesor de latină ce pleacă din sala de cursuri dezamăgit în timp ce elevii îi strigă
silva silvae la toamnă tataie
la ce mai e bună o ușă dacă în interior nu ești decît tu așteptînd ca cineva să bată
puțină speranță se ivește atunci cînd interfonul sună
dar nu e decît femeia de serviciu care vrea
o găleată cu apă e joi zi de curățenie pe scara blocului
îți spui că nu e totul pierdut e abia dimineață interfonul sună din nou
o voce slabă ca o monedă scoasă din circulație
bună ziua suntem de la penny ne dați voie să punem niște oferte
interfonul sună a treia oară poșta am venit cu șomajul
în cele din urmă te uiți la ușă zîmbind o mîngîi o liniștești
îi spui cu voce profetică
era totul scris nici amiază nu s-a făcut și te-ai lepădat de trei ori
la ce mai e bună o ușă dacă nu poți s-o numești petru și pe ea să clădești biserica ta
orice idiot știe că nici o construcție nu începe cu ușa
dacă te-ar încălzi cu ceva ai pune-o pe foc în speranța că din el va ieși dumnezeu
care să-ți dea măcar o poruncă dacă nu dumnezeu atunci mohamed
care să înceapă jihadul împotriva spațiilor vaste și albe dacă nu mohamed
atunci măcar duhul unei lămpi care să-ți ridice peste noapte
un loc minunat în care să nu te simți inutil

te oprești
îți spui doamne o ia razna și mintea asta
în ritmul ăsta ai să ajungi la capătul tău înainte de 35 și-atunci să vezi plictiseală
în fond ușa nu are vreo vină e doar metal fără creier
o dată pe an cumperi baterii noi pentru sonerie la ce folos
de ea știu doar cei din acțiunea catolică ce împart revista parohială
și cîte-un țigan care-a plecat să colinde cu trei zile-nainte

*

la ce mai e bună o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceeași zi același soare
aceleași numere de înmatriculare aceiași copii alergînd pe alei
după poliția de proximitate în timp ce în casă femeia-a tăiat vițelul cel gras
în cinstea bărbatului beat care-o snopește cerînd-i inelul cel scump
la ce bun o fereastră dacă prin ea nu vezi decît
aceiași vecini care se ceartă pentru grădina din spatele blocului
aceeași bătrînă care coboară după o zdreanță spălată pe care vîntul a dat-o jos de pe sîrmă
același iuda care exersează sărutul pe scoarța nucului
același cîine care se pișă pe scoarța nucului
aceeași poftă de viață pe care numai moartea altuia
ți-o poate da

dac-ai putea ai frînge fereastra și-ai împărți-o lumii întregi
ca pe o hostie cine mănîncă din trupul tău va căuta oameni în veci
în locul ei ai pune un caleidoscop sau o carte tan-gram
dar ești atît de lipsit de curaj încît tot ce faci e să-ți numeri pașii
de parcă ai fi un lucrător la pompe funebre care-ți oferă pachete promoționale
un monument și 10% discount pentru catering

*

de parcă ai conta cum te duci
pînă la urmă viața e doar o fobie față de viermi
arată-mi tu unul care și-a făcut cruce ori arcă ori adăpost subteran
și-a reușit să fie altceva decît om

te mai gîndești uneori ce nebunie-ar fi fost
dacă într-adevăr dumnezeu ar fi creat omul după chipul și asemănarea sa
poate că am fi fost atît de frumoși că ne-am fi iubit unii pe alții cu disperare
să nu rămînem singuri
am fi fost atît de frumoși că serviciile de urgență n-ar fi făcut față
accidentelor rutiere provocate de șoferii care ar fi întors capul să ne privească
sau poate că n-am fi știut niciodată cine suntem pentru că
nimeni nu știe cum arată dumnezeu

dar

la ce bun să mai ieși în orașul acesta care pe zi ce trece
se transformă în babi yar
aici toți suntem reduși la panouri publicitare pe care scrie
if you are going through hell

keep going