ora cinci dimineață la granița dintre două orașe
o ploaie lentă ca serul unei perfuzii
girofaruri caschete pistoale carpați
prinse cu scai ecusoane lălîi inscripționate ordine și siguranță
pe fruntea agentului de poliție se rostogolesc broboane ca stînca unui sisif
pe bancheta din spate a dubei aștept camionul cu două sicrie
nu mai pot face nimic doar mă întreb
ce naiba e în neregulă cu gramatica asta
de ce numai la singular moartea e feminină
dar cînd se moare în doi totul e masculin
dar logica îmi scapă
dacă un mort și cu-n mort fac doi morți
atunci de ce un sicriu și cu-n alt siciru
fac două sicrie
ridic din umeri mă las păgubaș altă explicație nu găsesc decît
că moartea e o femeie infibulată

ca la un semn se crapă de ziuă de parcă s-au înțeles toți bărbații
să crape lemne pentru bătrînii singuri în prag de iarnă

l-au omorît maică arabii
de sicriul de zinc urletul mamei se-agață
ca tufele de căpșuni de hainele fiului plecat de trei ani în huelva
mulțimea strînsă la poartă strigă împotriva lui dumnezeu
apoi mulțumită își înghite lacrimile ca pe niște boabe
de coriandru

undeva prin hisingen
o femeie se întoarce acasă nemulțumită că la magazin nu a găsit măsline
pe hol dă nas în nas cu ziua de ieri ascunsă sub un văl islamic
eu mi-am decorat camera cu animale exotice
am învățat să cer ajutor cu trei degete ca un bradypus
să bat din inimă ca aripile unui puffin în sezonul de împerechere

de la o vreme fac un singur lucru
colecționez compulsiv obiecte imaginare
pe care le înșir să-mi aduc aminte cum e să simți:
sandalele unei fetițe înghițite de lutărie(presupun că tatăl s-a învățat minte că nu există case de lut atîta timp cît pămîntul ți-e casă)
scrisoarea unui tată nebun către fiica sa schizoidă prin care-o cerea de soție
permisul unui șofer care transporta pesticide iar acum sîngele lui alungă omizile
de pe crucile sfîntului andrei
un capăt de lumînare pe care joe indianul a ronțăit-o înainte să moară la ieșirea din peștera lui Mc Douglas

să fim serioși pe cine mai mint
cred tot mai mult
să simți e doar un fel de coit întrerupt
iar sufletul un penis prea mare pe care îl strîngi cu o sfoară
să dai dovadă de modestie