Moale ca
Moale ca pămătuful de stuf, moale ca o albină, moale ca mierea și moale ca fierea
Moale ca o aripă de fluture care abia atinge geana zilei
Privesc, iubesc și degeaba trăiesc fără aripa ruptă, fără aripa putredă a omidei
Primul act prima cortină, primul dans ziua senină
Pielea moale, pielea fină strălucește în lumină
Moale ca untul și moale ca lutul, moale ca sfârșitul și moale ca începutul
Pielea moale de felină nu mai e la fel de fină
Doar o pată pe retină, doar un zumzet de albină
Trage ultima cortină

Uneori este doar o figură de stil
Tandrețea atâtor clipe policandrul acela stă peste noi nici nu-l vedem
Scuturăm presupuneri. Brumele trec, petalele trec, trecutul trece și el prin noi
Ascult și nici măcar nu-mi place
Ascult și nici măcar nu știu ce ascult
Ascult același pâns care este doar tăcerea din mine
Ascut aceleași gânduri care sunt doar rumoarea din mine
Ascult și tăcerea-mi vorbește
Ascut zgomotele și după ce le-am ascuțit de ajuns le alung
Sunt ca o frunză pe apă și apa neîncepută lasă sfârșitul nesfârșit
Cuvintele nu au aripi, frazele nu au sfârșit
Dar îmi aduc aminte toamna. E și asta ceva