vladimir putin knockout soljenițîn
în toamna uscată cu mâna uscată
ascultând vocea uscată a inimii
coborând cu ion moiș în hiperboreea
aceasta este fotografia în sepia
pe care nu o va mai vedea nimeni NICIODATÃ
doar scheletele de uriaș
bătând foarte politicos la ușa kremlinului
să-l cunoască pe vladimir putin
în dialog molecular pe telefonul roșu
despre tezaurul românilor
construind victorios comunismul
după capriciile căpcăunilor
mai mult sau mai puțin masoni
livrate la kg ori la metru cub
aflat ușor în adormire vladimir putin
îi solicită lui soljenițîn
să-i deschidă ușa pelasgului
ca unul ce și-a dedicat viața patriei
cum de tot săpând prin mama-rusie atâtea canale
nu s-a găsit nici o urmă de hiperboreu
ori nu au săpat îndeajuns
ori le-au făcut mausoleu
într-o groapă comună cu mult mai adâncă
cum de nu ne-a trăsnit prin minte mai devreme
călătoria lui jules verne spre centrul pământului
frate iacov mai așteaptă
o clipă o biblie o ursă mare
vladimire vezi tu ursa mare
sus acolo în dreapta cum se reped
urșii grizzly savurând-o ca pe păstrăvi?
o văd și mă uit cu atenție dostoievskiană
dar soarele acesta ușor gălbui toamna
îl vezi tu cum se face mai mult albăstrui
când vine unul greuceanu?
îl văd și dacă-l văd atât de bine
îți dau ULTIMUL CUVÂNT al lui mircea vulcănescu
pentru ca ordinea lucrurilor să rămână mereu aceeași
luminați de un soare ursuz într-o lume ursuză perfect autistă
vladimire
știi tu că nu există pelasgi
știu cum să nu știu
tocmai mă grăbesc să le încui ușa de la tezaur
SIGUR am pierdut și cheia