Sfântul Ioan Botezătorul numit și Îngerul pustiei este cel care a făcut legătura între Vechiul și Noul Testament. Numele de Ioan vine de la Iohanan, prescurtare de la Iehohanan care înseamnă Dumnezeu S-a milostivit. Acesta este și numele cel mai răspândit la noi, ca atare sau în alte variante. El L-a arătat pe Hristos ca fiind Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii dar a și descoperit taina Sfintei Treimi la Botezul Domnului. A fost prezent Glasul Tatălui Ceresc care a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”, iar Duhul Sfânt S-a coborât peste Mântuitorul în chip de porumbel. Fiind contemporan cu Mântuitorul, nu mai era nevoie să propovăduiască, ci s-a bucurat de privilegiul dumnezeiesc de a-L arăta poporului pe Mesia coborât printre oameni: Acesta este! A trăit în pustie ca un monah desăvârșit, smerit, auster în purtare, îmbrăcăminte, hrană, pregătindu-se pentru marea lui misiune. De aceea și Hristos Domnul precizează că nu este om născut din femeie, mai mare ca el. Precizând apoi că cel mai mic din Împărăția Cerurilor este mai mare decât el, pentru a face diferența dintre lumea noastră materială, mică, strâmbă, plină de păcate și Împărăția lui Dumnezeu spre care trebuie să aspirăm prin iubire jertfelnică, credință și fapte bune. A mustrat rătăcirile poporului dar și ale lui Irod, i-a învățat pe vameși, pe soldați, pe cei bogați să facă roade vrednice de pocăință căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Acestea au fost de fapt și primele lui cuvinte cu care și-a început lucrarea. L-a mustrat pe Irod pentru nelegiuita lui însoțire cu femeia fratelui său.
În țara noastră avem un număr foarte mare de biserici cu hramul Sfântului Ioan iar Biserica îl cinstește astfel: Nașterea la 24 iunie, Tăierea capului la 29 august, Soborul sfântului la 7 ianuarie, Întâia și a doua aflare a cinstitului său cap la 24 februarie, a treia aflare la 25 mai și Zămislirea sa la 23 septembrie. Și lucrul acesta vorbește de la sine despre marea prețuire de care se bucură Sfântul Ioan Botezătorul în credința noastră. Voluntar, dăruit cu trup și suflet misiunii sale, mărturisind cu prețul vieții adevărul dumnezeiesc, poporul l-a considerat un adevărat proroc și însuși tiranul Irod îl respecta știindu-l bărbat drept și sfânt, îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe făcea și se temea să-l ucidă. Este drept că îl arestase și întemnițase la Maherus dar își zicea că-l și ocrotește în felul său pe Ioan. A venit însă data fatidică în care Irod prăznuindu-și ziua de naștere, a făcut ospăț dregătorilor și căpeteniilor sale, ocazie cu care Salomeea, fiica Irodiadei a dansat în mijloc și plăcându-i, Irod i-a promis să ceară de la el orice, până la jumătate din regatul său. Iar fata a întrebat-o pe mama sa ce să ceară. Iată momentul în care Irodiada și-a zis că poate să se răzbune pe Ioan, și a îndemnat-o să ceară capul lui. Amețit de băutură dar și pentru promisiunea pe care o făcuse în fața invitaților săi, Irod trimite un slujitor să taie capul sfântului. Și iată cum pentru o vorbă nelalocul ei, pentru o promisiune în alb dar și pentru lipsa sa de discernământ, Irod trimite la moarte nu un om oarecare ci chiar pe cel despre care Biblia mărturisește: Iată trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta (Luca 7.27).
Prin traditie, locul in care a fost inmormantat Sfantul Ioan se afla la Sevastia, in Samaria. Sfântul Ioan este cinstit și de mahomedani chiar dacă nu sunt creștini.
Intre moscheile care pretind ca detin fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul se afla si Moscheea Imrahor Camii din Istanbul (fosta Manastire Studion). Documentele arata ca aici se pastreaza inca din secolul al IX-lea mana dreapta si o parte din craniu, frumos imbracate in aur si pietre pretioase.
De asemenea marea Moschee din Damasc, considerată al patrulea loc sfânt al islamului, pretinde că posedă moaște din sfântul său cap.
Parintele Sofian Boghiu vizitând această moschee, povestește că atunci când niste musulmani au lovit cu toporul racla cu moaștele sale spunand: ,,Ce cauta ghiaurul acesta aici?”, din sicriu au inceput sa curga valuri de sânge, țâșnea sangele din sicriu și din marmură. Si ei s-au speriat foarte tare si au chemat preotii ortodocși să vină să facă rugăciuni ca să oprească aceste valuri de sânge care au umplut moschea... De-atunci, deși sunt musulmani, ei au un mare respect fata de Sfântul Ioan.