Sfânta Mare Muceniță Marina era din Antiohia Pisidiei care, potrivit lui Strabo, era situată în Frigia, între Efes și Cilicia.A trăit în timpul scurtei domnii a lui Claudius al II-le Gothicus (anul 270). Tatăl ei era slujitor idolesc. A rămas de mică orfană de mamă și a fost crescută de o femeie străină. La 12 ani când alți copii își petrec timpul cu jocurile specifice vârstei, aude prima dată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de întruparea și moartea Lui pentru mântuirea oamenilor și se rănește la inimă cu dulceața acestei iubiri. Iar când a împlinit 15 ani a simțit chemarea mărturisirii pentru care mulți mucenici și-au dat cu plăcere viața. Îl întâlnește pe Olimvrie ighemonul, care trimisese la moarte mulți creștini și acesta cucerit de frumsețea ei trupească, dorește să o ia de soție dacă provine dintr-o familie de oameni liberi sau dacă este roabă, să o răscumpere și să ajungă femeia lui. Și acum se arată în toată splendoarea, frumusețea ei interioară, mărturisindu-i că roabă a lui Hristos fiind, nu se cade ei a se uni cu bărbat.
Ighemonul care avea împuternicire de la împărăție să-i vâneze pe creștini, consideră de datoria lui să pedepsească înfruntarea de care avusese parte și se bucură în sinea lui că poate chinui o nouă victimă. O dă pe mâna soldaților și adusă la judecată este cercetată cu blândețe la început, apoi ademenită cu promisiuni, amenințată și, în cele din urmă, supusă la chinurile cele mai groaznice. Sfânta Marina suportă totul pentru iubirea lui Hristos și nu acceptă să jertfească idolilor necurați. Chinurile la care a fost supusă mucenița au fost atât de crude și sângeroase că Teodot, martortul care a asistat și de la care au rămas informațiile despre pătimierea ei, afirmă că însuși chinuitorul, sadicul Olimvrie, își acoperise fața ca să nu mai vadă sângele ei curgând și nici bucățile de carne rupte din trupul ei. În răstimpurile când ajunge în temniță, sfânta este vindecată de toate aceste răni cu dragostea lui Hristos și dimineața înfruntă din nou pe prigonitor. Urmează alte chinuri pe care nici mulțimea adunată la priveliște pentru înfricoșare nu le mai poate suporta și amenință cu împotrivirea. Atunci Olimvrie poruncește soldaților pedepsirea lor iar aceștia au făcut nu puține victime printre ei.
Și văzând că degeaba are el întărire de la împărat să-i pedepsescă pe creștini, că degeaba este înconjurat de soldați gata să-l apere, că încercările sale nu au sorți de izbândă în fața unei copile de cincisprezece ani care refuză să se lepede de Hristos. Și atunci a osândit-o la moarte prin tăiere cu sabia.