mult timp nici nu am văzut-o pe fiica faraonului
până într-o duminică aprinsă de culoarea deznădăjdii
dintre piramide de fum și de ceață
ieșise după mine să jucăm ping pong
eu eram mult mai bătrân decât ea
dar apropierea norilor mi-a acoperit vârsta
astfel încât acolo unde fiica faraonului
arunca pietricica un munte de nisip
se înălța între mine și lume
se însera și am intrat în lumea faraonilor
mai mult din întâmplare decât din curiozitate
fiica faraonului mă duse-n încăperi
cu sarcofage ale căror hieroglife sapiențiale
nu le mai descifrase atent nimeni
cu adevărat până la mine
de acolo am plecat înspre mare
pisici de mare se scăldau în ape regale
înotau pe spate agale se uitau fără să clipească
cum eu și fiica faraonului le voi lua geamandura
dintre mine și lumea miturilor
înălțând-o ca o pânză de cort
în care se adăpostesc beduinii
când nu mai apucă să invoce
moartea dinaintea saharienelor
în delta nilului curg hieroglife senine
bărci pline cu verdeață hrănesc
păsările-n zbor pe lungi troiene călătoare
pe pământul încins de urgia faraonului
e atât de cald încât între om și om se întinde
numai pustiul galben ură și moarte