lăsați cerul să-și poarte norii
lacrimile lor nu pot aduce decât bucurie

dacă am apărut înseamnă că am fost cerut
căci și lumina trebuie să aibă un sâmbure de adevăr
zidit într-o noapte de-nceput

trupul meu este puntea dintre un trecut irosit
și un viitor ce nu mai poate să aștepte marea de cuvinte
țesută ca ultim legământ

carnea mea crește cuvinte ascunse
ce se cheamă, se atrag, împingând întunericul
la picioarele tronului

cine are răbdare poate să caute
dar taina tipărită la vedere
e greu de deslușit

dincolo de mine se zămislește viitorul
și din carnea lui se-nfruptă ziua
care va umbri trecutul

pământul se tânguie-n colbul drumului
lepădându-și sufletul istovit