poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-17 | | atâta vreme cât pablo neruda a trăit ispita cea mai mare n-a fost ars vivendi ci să-i dea crezământ lui stalin din care mai rămăsese necitit un bilețel descoperit la moartea lui în jiletca sovietului suprem a nu fi atinși ehrenburg eisenstein șostakovici pasternak după care stalin și-a pierdut memoria îmbălsămată pe o piatră neagră zadarnic au plâns școlarii din românia îngenuncheați pământeni din toate țările se făcură rugăciuni despre imanența lucrului uriaș al imperiului rus ieșit din orbită în spațiul sanguinic al orelor care și-au tocit secunda valpurgică timpul a șchiopătat și a stat într-un picior de mamut spre viguroase idealuri s-au perindat lacrimi și morți șapte milioane de morți într-o singură noapte probabil cea mai nesemnificativă cifră din legea talionului pablo neruda pe malul mării și-a construit o casă a încuiat-o cu lacăte grele să nu mai intre nici valurile nici munții cine mai poate fi prieten cu cine după atâția morți preschimbați în vulturi pe cerul negru ca tăciunele în ghearele lor duc stelele și lumina neagră se împrăștie pe fața pământului de piatră neagră pablo neruda foarte mulți ani nici nu a crezut că mai poate ieși din casă părându-i-se că este urmărit de o stafie verzuie și roșie aceeași stafie în mărime naturală cerându-și dreptul la autoritate pablo neruda subminată subliminală subțire ca lama de cuțit a chilianului oropsit tăind o pâine neagră mulți ani după aceea pablo neruda nici nu a vrut să creadă ce i se poate întâmpla omului muncind cu sârguință de ocnaș până într-o zi când răul a plesnit ca un neg la intrarea în mina de aur mulți au crezut că fumul subțire dansând cataleptic pe fața muritorilor sadea e de la rîul subteran ce desparte bine și răul oile și caprele când curge timpul se înnegrește și ceea ce a fost într-adevăr împietrește inimile devenite lespezi ale uitării din cimitire surde și oarbe în împărăția tăcerii de piatră cuvintele se resemnează și se reîntorc în neființa hegeliană de piatră neagră albă și neagră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate