scoate mortul ăsta pe jumătate aflat în tine
mă incomodează la ritmul somn-veghe
la bătăile inimii
la ritualul de dimineață
dacă se întîmplă să-mi placă ceva prefer tristețea aurie
ca o școală în care abia ai intrat

îți voi spune
să nu pășești în casa aceea nu are destui copaci
înăuntru
dacă mă odihnesc deodată cu tine pot fi femeia ta geamănă
buzele mele împreună cu ale tale fac o pâine neîncepută

am senzația că cel mai bine ți s-ar potrivi
interiorul unui ou de pește uriaș strălucitor
să n-ai nimic în comun cu mersul meu de fiecare zi

ți se văd aripile prin piele
e semn că în pupila ta apare o prea-frumoasă
împărăteasă pregătită lumina să o stingă