rînduri
pe o foaie purtată
în vînt
ale cui sunt?

șoapte
rostite lîngă altare
în lacrimi
pe cine plîng?

cîntece
descîntece din lumi virtuale
timpanele-s surde
cui să le strigi?

între chipul trist
și mîna amorțită
se leagănă într-o carcasă de oase
disprețul dimineților tîrzii
ca și cînd
undeva
între toate acele materii
gîndul sau ruga
ar putea întoarce
și vîntul în pagini
și lacrimile în strigăte
și altarele în cruci
și pixelii
în vibrații pe care să le simtă
chiar și surzii

într-un ocol
te-am găsit-
dormeai
de la capăt