poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-26 | |
Poeme de demult
*** Bătrânul și tânărul - Cugetul sufletului Oare, care dintre voi, va cugeta la toate lucrurile pe care sufletul, în fiecare zi, vi le șoptește?! Oare, câte clipe s-au scurs, de când în versuri am redat cuvinte-cheie, iar dincolo de ele, o poveste?! Oare, care dintre noi, va spulbera, măcar pentru o clipă, tăcerea, Suflet liber, prin felul său de-a fi, natural, suprimând cu șoapta sa, durerea? “Se va spulbera, măcar pentru o clipă, tăcerea?” Oftează îndelung, sufletele unora, din jurul meu, Din când în când, nutrind un dor, de-a fi acolo-n Cer, cândva, în locul promis de Dumnezeu… Ofteaza indelung, sufletele, din jurul meu, Și cuget uneori, de misiunea-mi duc, spre îndeplinire, Cu voie bună așternută-n calea ce-o străbat, prin viața asta, plin de mulțumire… Deși cuget uneori, plin de mulțumire, Câteodată stau la margine de drum, pentru-o clipă, odihnă să-mi găsesc, Tot așteptându-te pe tine, cu gând să îți vorbesc… Privirea-mi caută iar spre cerul 'nalt, s-aud același glas, ce-mi pare îngeresc. Să fie oare un ecou prelung, vrând să-mi aducă pace-n sufletul înlănțuit de-un plan lumesc? Norii, se scaldă-n vânt, schimbându-și forme și culori Și-aș sta acolo… pentru totdeauna, ca să-i privesc, de mii de ori… Vreau să-mi aflu calea dreaptă, pe care o să merg neîncetat, Iar sufletu-mi, copil, să fie, pentru totdeauna, neschimbat Și toate câte voi vedea, cu drag, Să le împartășesc și altora, Durerea să și-o lase, pentru-o clipă, La fel ca mine, privind acolo, spre cerul ce sufletul, ne-alină... Ah! Nimeni pe această lume, nu va sti durerea sufletelor! Oare câți, vom înțelege scopul omului pe pământ? Mulți caută iubire, dar pe cine iubesc ei, înainte de toate? Când le spui de Dumnezeu, te cred nebun și-n tăcere, stau deoparte… Și-atunci, va să vină întrebarea: "Cine e nedreptul?" De acolo și îndemnul către suflet: "Sfarmă lanțul!!!" Iar unii, care nu vor înțelege, într-un târziu, la toate ale sufletului, vor cugeta Și nu vor face iarăși ca savanții, despre dogme, căutând a se certa, Că vor fi liberi, să iubeasca toate ce-s pe lume, Iar bogatiile lor, vor fi doar… lucruri pe care alții, să le-adune. Prețui-vor mulți semeni de-ai mei, poate… o calitate, Ori… eu... încă un nebun, căutând în sufletele lor, virtute… Of… toate-s trecătoare, aici, în lumea asta, Ca pietrele din munte, căzând , adâncind prăpastia… ©Th3Mirr0r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate