Mă chemase tata în sufragerie sӑ ma uit la un film. De fapt la o fazӑ dintr-un film. Era o familie sӑraca È™i de Crӑciun, tatӑl le-a fӑcut tuturor cadouri. Cutii mai mici, mai mari, frumos împachetate È™i legate cu fundiÈ›e roÈ™ii. Primul dintre ei, cel mai mic dintre copii desface cadoul È™i gӑseÈ™te o fotografie cu o bicicletӑ. ÃŽi spune tatӑlui:` dar tӑticule, este doar o pozӑ`, iar tatal ii spune zâmbind:` È™tiu ca îți doreai de mult o bicicletӑ È™i ”mi pare rӑu cӑ nu am bani sӑ o cumpӑr, dar m-am gândit la tine când am vӑzut poza în revistӑ!` au început sӑ râdӑ, li s-au luminat feÈ›ele È™i È™i-au desfӑcut È™i ceilalti copii cadourile frumos împachetate, cu fundiÈ›e roÈ™ii.

Nu È™tiu dacӑ e din cauza actorilor foarte buni, dar mi-am adus aminte cel puÈ›in pentru moment ce înseamnӑ Crӑciun. Expresiile de pe chipurile celor care rupeau ambalajul colorat, nerӑbdarea cu care se uitau în cutia de cadou sӑ vadӑ nu doar ce fotografie au primit, dar mai ales sӑ vadӑ dacӑ cel care le dӑruieste ceva, chiar îi cunoaÈ™te È™i È™tie exact ce È™i-ar dori.
Nu ai nevoie de brad împodobit, de miros de cozonaci în casӑ È™i de fripturӑ de porc. Este ofticant ca noi, cei care avem de toate sӑ uitӑm de fapt ce înseamnӑ o sӑrbӑtoare, ce înseamnӑ sӑ ai 3 zile libere de la muncӑ, pe care sӑ nu le petreci alergand dupa cadouri. Pentru ca asta se intamplӑ. Avem puÈ›in timp liber È™i în loc sӑ-l petrecem în familie, noi ne înghesuim în mall-uri în cӑutarea cadourilor perfecte pentru cei dragi. Dupӑ care ne rupem unghiile fӑcând curӑÈ›enie în casӑ, ca È™i când Super MoÈ™ Crӑciun vine sӑ dea cu degetul pe mobilӑ sӑ vadӑ cât praf s-a adunat. Murim de cald în bucӑtӑrie preparând tot felul de bucate tradiÈ›ionale, netradiÈ›ionale, dar multe sa fie, pentru ca na… e Crӑciun. Dar n-are cine sӑ le mӑnânce È™i într-un final tot la gunoi sfârÈ™esc. Nici mӑcar nu ne mai sinchisim sӑ coborâm la scara blocului sӑ le dӑm câinilor.
Sӑ nu uitӑm de mesajele clasice de `sӑrbatori fericite în familie, tot ce îți doreÈ™ti, multӑ fericire, armonie… bla bla bla!!` . Știi ce mӑ deranjeazӑ cel mai tare? Nu neapӑrat mesajele cu urӑri ci faptul cӑ oamenii care chiar ¬țin la tine, te suna È™i le auzi vocea când îți ureazӑ de bine, iar împreunӑ cu cei mai importanÈ›i pentru tine mai mult ca sigur petreci ziua de Crӑciun, È™i-atunci de ce mai trebuie sӑ trimiÈ›i sau sӑ primeÈ™ti mesaje persoanelor/ de la persoanele cu care hai sӑ fim serioÈ™i! N-ai mai vorbit de mult si existӑ un motiv pentru asta! Iar pe 25 decembrie alergi, ba la naÈ™i, ba la rude iar cand te pui în pat seara, parcӑ nu te simÈ›i destul de împlinit, nu? ÃŽn ciuda celor enÈ™pe mii de mesaje care È›i-au urat împlinire sufleteascӑ.
AÈ™a cӑ sunt împotriva Crӑciunului ӑstuia de acum. Pentru cӑ nu mӑ mai încântӑ nici colindӑtorii, nici brazii, nici cadourile, nici semnificaÈ›ia religioasӑ. Mi-aÈ™ dori sӑ fie lucrurile simple, aÈ™a… ca-n filmul din seara asta. Sӑ fiu iar micӑ( lucru pe care sunt convinsӑ cӑ È›i-l doreÈ™ti È™i tu câteodata) sӑ desfac pachetele cu banane extracoapte, înfaÈ™urate în ziare care miros a cernealӑ umedӑ, pe care mi le dӑdea bunicӑmiu de Crӑciun dupӑ ce le È›inuse pe dulap sӑptӑmâni la rând.
ÃŽmi doresc sӑ mӑnânc cartofi copÈ›i pe plitӑ, sӑ-mi ard degetele când îi curӑÈ›, sӑ fim mulÈ›i la masӑ, cu castroane de mâncare pe care sӑ le dam din mânӑ în mânӑ pânӑ ajunge la toata masӑ. Un prieten mi-a spus cӑ cea mai bunӑ mâncare e aia când trebuie s-o împarÈ›i cu mulÈ›i.
ÃŽmi imaginez cӑ sunt iar micӑ È™i mӑ înghesui lângӑ sorӑmea în pat. Am mâinile È™i picioarele reci de la zӑpada È™i miros a cӑrbune È™i simt miros de tutun acoperit pe jumӑtate de scorÈ›iÈ™oara din vinul fiert. Mi-e frig È™i tremur È™i-mi cam clӑnÈ›ӑne dinÈ›ii dar începe povestea, exact aceeaÈ™i poveste de fiecare data:`3 zmei paralei…` È™i adorm.
Azi vreau sa fiu iar copil ca sӑ nu înÈ›eleg nimic, ca sӑ mӑ bucur. Sӑ fie sӑrbӑtoare.
Când într-un final m-am întins în pat dupӑ ce am gӑtit toatӑ ziua È™i am pierdut 2 kilograme frӑmântând cozonaci, mi-am sorbit prima gura din paharul de vin roÈ™u È™i a sunat telefonul. Telefonul fix, pentru cӑ ӑsta sunӑ foarte rar, devenind din ce în ce mai necunoscut țârâitul lui. Am crezut cӑ e o greÈ™ealӑ, dar de fapt era o voce cunoscutӑ care mӑ anunÈ›a cӑ mi-a mai murit cineva drag, mi-a mai murit unul de cancer. Le transmit alor mei parinÈ›i. Oftӑm. Noi nu plângem, noi oftӑm pentru cӑ ne-am sӑturat sӑ tot spunem:` asta e viaÈ›a`. Și începem sӑ ne schimbӑm în minte, toate planurile de Crӑciun. Ne împiedicӑm prin casӑ, cӑutând fiecare ceva negru de îmbrӑcat. Dupa care ne amintim cӑ fiecare È›ine doliu în inima lui, nu în haine. ÃŽncepem sӑ vorbim despre ce lucruri ar trebui sӑ luӑm cu noi. Cadourile nu-È™i mai au sensul aici, nici vinul, nici cozonacii. Mama spune:` luaÈ›i bani la voi`, tata întreabӑ:` pentru ce ne trebuie bani?`. Tata îmi spune sӑ mergem mâine sӑ cumpӑrӑm sicriu. Eu întreb:` pӑi e deschis mâine?` la care el imi rӑspunde: ` moartea nu È›ine cont cӑ e sӑrbӑtoare, la pompe funebre e deschis non-stop`.
N-am È™tiut niciodatӑ ce îi spui unui om cӑruia i-a murit cineva drag. Și asta e din cauzӑ cӑ atunci când eram eu în situaÈ›ia acestui om nefericit, detestam când venea cineva la mine È™i-mi spunea:` îmi pare rӑu`. De ce? De ce îți pare rӑu, l-ai omorât tu? Nu voiai sӑ moarӑ? Da, È™tiu… nici eu. Dacӑ îmi spui `condoleanÈ›e`, te voi urî pentru cӑ mӑ aÈ™tept de la oameni sӑ aibӑ capacitatea de-a folosi cuvintele cu folos. Iar dacӑ îndrӑzneÈ™ti sӑ mӑ întrebi dacӑ am nevoie de ceva, o sa-È›i rӑspund mai mult ca sigur: `da! Dӑ-mi-l înapoi!`. AÈ™a ca ai, te rog, grijӑ ce-mi spui azi.
p.s. Craciun fericit!