Poeme de demult


***

Porumbel ceresc



Ah, drag porumbel, venit-ai la mine să-mi binecuvântezi ziua lângă fereastră, în acest loc unde, în tăcere, îmi adun părți de credință și mă rog...
Ar trebui să-mi exprim, drag porumbel, admirația, printr-un zâmbet întipărit pe fața , la sosirea ta?! Ești trimis din Cer, dragul meu, în semn de pace - una singură, care se pare că e uitată încetul cu încetul de semenii mei. Un dar divin pe care unii încă îl mai așteaptă. O binecuvântare sau, cumva, aripile tale devenit-au roșii de sângele nevinovaților?!
Trebuie să fii un mesager ceresc, drag porumbel, așa că… poartă mesajul acesta peste tot... Unii oameni s-ar putea trezi și prin ochii lor, sufletele se vor reîntoarce la viața iar de sus, Binecuvântări... De undeva, va fi auzit un zgomot - un tunet va apare, dintre norii violeți... Va ploua în deșerturi până ce nisipul se va transforma în pământ... Ar trebui să crească acolo flori rare pe care noi, oamenii, nu le cunoaștem, iar steaua nordului va licări de fiece dată, ca martoră a dimineții de după...
Acum, porumbel ceresc, îmi vei arăta ce e scris pe aripile tale?! Vreau să știu ce mesaj aduci, pasăre a păcii, albă, reprezentând sinceritatea!...
Mesajul era : " O bucățică de rai există întotdeauna în inima ta, dar numai atunci cand iubești cu adevărat..."


©Th3Mirr0r