nichita a fost dumnezeul poeziei
amintesc o întâlnire paranormală
cu o fată pe care o chema cătălina
intrând la 2 noaptea în camera 204 din grozăvești
deschizând telepatic ușa încuiată cu yala cifrată
cerându-mi o linguriță de zahăr pentru viața amară
când zahărul era la cartelă și ea știa
din prima zi că îmi vândusem cartela
să-mi cumpăr integrala schopenhauer
și alți filosofi cu stea în frunte coborâți din ceruri
subînțelegând evoluția ideii de frumusețe
declickului polaroid ce nu mai contează
nichita melancolic trece șchiopătând printre comeseni fistichii
viu e nichita și respirabil ca aerul
trăiește printre noi adineaori am vorbit cu el
purta un pulover leonin și emitea
cu forța unui de tanc fără apărare
pentru că nichita amintește-ți
nu avea niciodată nevoie să se apere
am venit din munți sălhui unde înflorește piatra sălbatecă
să-ți spun că eu l-am cunoscut pe omul îndurerat
din portretul atârnând greu cu litere albe
pe scheletul negru al inadaptaților simulând
o feminină politețe profunda aderență gramaticală
adusă de pe lună și scriind poezii de nichita
atârnându-le pe bacovenienii pereți dinspre apus
eu știu că nichita este doar omul foarte singuratec
înconjurat de o mulțime de soldați puțin ruși sau foarte americani
înotând pe marea neagră a cuvintelor și pe mediterana
în necuvintele cu zece mii de înțelesuri chineze
pe care eu știu să ți le traduc de când erai în fașă
ascultă ce-ți zic mai înainte de a deschide ușa
străinule unei străine încovoiată de dragostea
cerboaicelor carpatine de pe afișul negru ca viața
nichita naște tristețea nenăscută a omului fără conștiință de sine
a omului fericit bucurându-se de oameni fericiți
când îi trăiesc dușmanii și-l văd fericit
e liniște pe holurile pustii ca după iarna atomică
se aud tocurile doamnei profesoare de limba și literatura română
am 17 ani și conduc cercul de literatură al liceului
care fabrică roțile de tanc pentru invazia cehoslovaciei
colegii îmi spun că voi avea un viitor strălucit
deoarece sunt singurul din clasă care-l fac să vorbească
pe domnul profesor viorel pricop mai multe minute
decât pot fi numărate într-o zi și chiar și în nopțile
în care mircea eliade o ia razna dormind două ceasuri
prea lungi pentru tot ce s-a scris pe fața pământului
e liniște și din greșeală discul de vinilin
pornește cu 45 de turații pe minut
nichita iese din banca de nisip arămiu
și se așează pe coperta maro maoistă
ne ascultă de 33 de ori lecția despre cubul perfect
numai viața e perfectă cubul niciodată
nu pot încheia fără să spun cum petre stoica
iese discret în fața dumnezeului poeziei
și recită la infinit un poem despre nichita
și când infinitul se termină în limba română
peste ateneul român se trage cortina