poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 843 .



shaolin al treilea poem despre melancolie
personale [ ]
târzie recunoștință wu li cel mai obișnuit nume shaolin

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2012-11-14  |     | 




viața mea fost atât de grea încât nici nu mai am nevoie de ciorne
ca s-o transcriu pentru a retrăi discuțiile cu bogdan și cu tine wu li
bogdan singurul care a învățat sanskrita până la capăt
de nu s-a mai întors niciodată în românia
mama-india învăluindu-l pentru câteva mii de ani de aici în urmă
părerea lui despre românia fiind că nu a mai rămas
decât ființa fragilă a unei țări mușcată de câini fără stăpân
o țară fără atitudine verticală precum coloana infinită
în interpretarea lui constantin noica pe care eu l-am cunoscut
alergând la 76 de ani în carne și oase numai în maieu
ca eminescu nebun după ce fusese alungat din casa slavici
citeam crimă și pedeapsă într-un leagăn de copii
noica m-a dat într-un leagăn foarte aproape de vila 13 de la păltiniș
aveam 17 spre 18 ani și noica a pus asupra mea stigmatul lui dostoievski
obligîndu-mă fără să vreau în ruptul capului să-i semăn
dacă toți colegii dumitale vin de la majorat și dansează mahmuri
ce altceva aș putea să-ți urez mi-a mai spus noica
de la picioarele unui aeroplan ce a zburat de la picioarele noastre
după ce ne-am fotografiat cu mama și tata profund mișcați
de vorbirea acelui bătrân de care nu auziseră la școlile de vară
de materialism dialectic unicul filosof pe care cultura română
îl avusese vreodată în carne și oase și pentru care toți colegii mei
vorbitori de șase-șapte limbi străine deveniseră cei mai conștiincioși
și punctuali funcționari de la sălița mică a fostei facultăți de filosofie
sosind mai devreme decât funcționarii plătiți stând la rând să-și depășească
maeștrii care niciodată n-au cărat droguri ci doar platon
aristotel kant și heidegger cu tona
astfel încât duminica funcționarii plătiți dormeau neîntorși
aproape blestemându-și zilele cât putea să citească
o grupă de nemâncați de la 7.30 dimineața la 19.30 seara fiind nevoie
de trei schimburi de bibliotecari pentru a-i face față
de trei rânduri de profesori conduși de mircea flonta
un fel de dumnezeu al doctoratelor și el uluit în cele din urmă
că nu poate să existe cineva la plural
care să citească la îndemnul nicasian
mai mult decât citiseră și studiaseră toți profesorii de filosofie din 1949
și până în acea secundă inclusiv toate cărțile de la biblioteca americană
ccf goethe institut british council
stând la o cafea cu andrzej wajda cu sergiu celibidache
pentru care muzica nu este sunet ci fenomenologie
lectura unor genii depășite fiind singurul mod de a fi
sansă de a preveni melancolia și drumul la bellu neîncăpător
duminica nu pentru morții de geniu eminescu nichita hagiu maiorescu
familia din cavoul generalului coandă
unde am intrat mai mulți dintre noi
și ne-am fotografiat alb-negru de ne-a cuprins resemnarea ciobanului mioritic
și unde s-a desfășurat cel mai profund seminar despre resemnare la români
tinând în mână urna cu cenușă a lui henri coandă
cu mai multă grijă decât am fi ascultat în zbor motorul cu reacție
de nu era wu li nu ne-am mai fi vindecat de melancolia macabră
nici la concertul iris când ne-a predat prima lecție shaolin
aruncînd în dâmbovița înghețată două cartiere de huligani
din militari și ferentari pentru care mult mai târziu foarte târziu
am înțeles de ce cristi minculescu s-a retras fără prea mult regret
într-o epocă anarhică și imbecilă
atunci am văzut pentru prima și ultima dată
cum un singur om poate distruge două cartiere
în plus forțele de ordine epuizându-și hârtia de tăiat procese-verbale
asigurându-i securitatea cu tunurile cu apă dar care nu mai aveau apă
și nici jandarmii nu mai avea rost să mai fie anunțați să vină călări
ca-n primul război mondial când bunicul meu a fost decorat
de generalul eremia grigorescu cu ,,românia regalistă’’
și cu un lot de pământ confiscat de comuniști
și pentru care părinții mei s-au judecat 10 ani și neprimindu-l au murit
apoi frații mei s-au judecat 10 ani după moartea părinților mei
și acum eu cu familiuța mea nepoții și fiul meu
cu mențiunea să se precizeze cu cine înțeleg să se judece
să răspundă la excepția tardivității formulării acțiunii
invocată din oficiu de către instanță
firește nicio instanță care-și termină programul la 8.30 dimineața
după care se retrage pentru a audia minorii
nu l-a văzut pe bunicul meu de la 1918 în haine de paradă
de cavalerie cu sabia de onoare
decorat de regele de atunci cu toate decorațiile posibile
nici după cel de-al doilea război mondial
decorat de regele de atunci cu toate decorațiile posibile
nici condamnat la închisoare pe viață cu toate pedepsele posibile
nici cum a murit cu gura plină de sânge
cum scrie pe certificatul de moarte
într-o primăvară cu zăpezi neterminate în chineză
cum mi-ai scris tu wu li când ai ajuns în țara ta dinadins
comparând viața mea cu a maeștrilor de arte marțiale
uluit să constați că durerea mea lăuntrică e mai puternică
decât loviturile prin care m-ai învățat să sparg cărămizi
într-o altă primăvară cu zăpezi neterminate de anul nou sărbătorit
cu mult fast în țara ta de 1 martie pe crestele munților
căutând să înțeleg ce mi-ai scris în chineză
am întrebat toți profesorii de la facultatea de chineză din românia
citind s-au pus în genunchi fără acceptul meu fără să visez vreodată
mi-au spus că trecusem toate probele de foc la care mă supuseseși
ca să mi înving melancolia incurabilă și depresia incalculabilă
în mijlocul plicului era încrustată ideograma
sufletului-ultima-stâncă- de-pe- himalaya
golașă într-o zi senină dumnezeiască
toți cei din jurul meu absolut toți au înțeles
că se află la începutul drumului spre acoperișul lumii
sub privirea îngăduitoare a preoților shaolin
reveniți de curând










.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!