de cîte ori pierde românia la fotbal sau echipa preferată
fc vaslui se dovedește incapabilă de iubirea băiatului meu
ferestrele se însingurează pietrele plâng cu patima efemeridelor
inapte a merge înainte cu fruntea sus cum mergeau comuniștii și pușcăriașii
după ce i-a împușcat un liliac negru fioros cu aripile însemnate de abanos
pe umărul semilunii se tatuează coțofana își scutură penele ude
pentru învinși învârte roata nenorocului de iarmaroc
pentru învingători își leapădă blazonul cu bâlciul deșertăciunilor
un carusel caramel intră într-un tunel fără capăt
o femeie oarbă citește cuvântul imposibil din plicul sigilat
și ne așteaptă cu alt cuvânt imposibil în limba coțofenelor și a liliacului negru
străzile se depopulează de tot felul de provocări anonime
nefiind un om violent viața mi-a dus tava cu tot cu marii maeștri
fiind prea mulți le-am uitat numele
nedându-și seama de prostia pe care o comit
oameni obișnuiți inclusiv cei care au purtat armă și au încercat să mă imite
au înfundat spitalele ca o pedeapsă inexplicabilă a mâniei divine
eu nu i-am atins niciodată întrucât lumea lor părea a fi primitoare de străini
oferindu-ți de sete un pahar cu apă deși am fost întotdeauna cotat
fără nicio șansă m-am antrenat cu antrenori de campioni mondiali
care au plecat împleticindu-se pe drumul spre casă
dorindu-și să mă cunoască mai bine în culise
nu le-a venit să-și creadă ochilor cum se pot nărui toate zăgazurile
în singurătatea mierlei de vară începe împărăția
cântecul lui orfeu aduce liniștea în universul de fiară hăituită
îl îmblânzește îl așează îl alintă majestuos
îl nivelează pe câmpuri cu brăzdarele aprodului purice
din respectul necondiționat al poporului român
ieșit la arat în zi de duminică