drog
fumul țigării închipuite plus pianul lui cortazar
mortal ar părea dar complet inutil
hei, da
ciucuri decolorați
atârnați de poalele timpului
amintiri ce nasc întrebări și gust de prune pe buze
cum nu te-aștepți să revină ziua de ieri

de ce moartea să fie o ea?

amnistie generală tuturor celor ce recunosc
morții genul masculin!

altfel
cum ar dansa fecioare despletite?
cum ar dansa
n-ar mai fi tresărit cu rictus ascuns la subțioară
mama
când strigam cu ochii desculți - a venit tata!
frunza prunului cocoșat de prea-plin
n-ar fi tresărit nici ea
pumnul meu mai mic
tot mai mic
gândea
apoi se ruga...astăzi nu
poate mâine
mâine da
strângând pumnul pruna strivită plângea
dar plângea dulce - pruna
doar ea...