"Își întrevedea
cu greu chipul,

năvălea în mintea
peste măsură de tulburată

de gândurile tălmăcite în cuvinte,
depănate de-a lungul
unor înșiruiri și căderi

din scurgerea vremii."


de ZINCA MARIUS IULIAN



De ce am mai citi o carte de poezie azi, când există o adevărată inflație de manifestare în scris? Iar dacă am face-o, de ce am alege volumul de poezie „A 11-a petală”, propus nouă de Marius Iulian Zinca, autor cunoscut mai ales din întâlnirile Rețelei Literare, rețea a poeților de limbă română, de pretutindeni.

Cartea atrage atenția în primul rând prin titlu, un titlu bine alcătuit, pus la cale am spune, reper al ideilor cuprinse sub paradigma unei simbolistici simplu exprimate, complex elaborate.
„A 11-a petală” definește o imperfecțiune, ar mai trebui încă un discipol pentru ca să fie completă floarea celor 12 aleși ce îi urmau lui Iisus, starea de discipol întru perfecțiune fiind, după Marius Zinca starea sa interioară în fața desăvârșirii. Cele unsprezece petale sunt tot atâția pași, tot atâtea împliniri, tot atâtea roluri interioare, tot atâtea fațete ale Eu-lui călător, cea lipsă fiind promisiunea viitorului.
Este o declarație de modestie, o prezentare smerită de autor, care simte că mai are un pas până a fi un discipol întregit, demn de chemarea sa, aceea de a sluji frumosului, artei, poeziei, ca formă artistică de căutare a absolutului în lume.
Numerologia spune despre cifra 11 că reprezintă puterea interioară, starea de dinaintea desăvârșirii, așa cum, în simbolistică, floarea este adesea asimilată mandalei sau efortul conștientului de a organiza energiile interioare într-o formă coerentă, geometric structurată, efect ce aduce cu sine armonia. Cu alte cuvinte, pe orice cale am încerca să definim paradigma de autor propusă spre lectură, ajungem la același rezultat. Marius Iulian Zinca este un căutător de absolut, de adevăr prin iubire, care, pornind pe drumul poeziei, consideră că se găsește pe cale și nu la capătul căutărilor sale.
Dacă, totuși, după această prezentare de autor, veți dori să vă aventurați între paginile volumului său de versuri „A 11-a petală”, ar fi bine să vă pregătiți dinainte, pentru că poezia lui Marius Zinca nu se citește oricum. Așezați-vă comod într-un fotoliu, asigurați-vă că aveți timp și, mai ales, că nu veți fi deranjați de nimeni. Adunați-vă gândurile și pregătiți-vă de confruntarea cu voi înșivă, pentru că vă așteaptă tot ce este mai puțin uzitat astăzi în poezie.
Esența, Sinele, oglinda, introspecția, filozofia existențială și interogația - ca formă a cunoașterii, premergătoare auto-analizei.
Poeziile cuprinse în acest volum sunt semne ale unei căutări de sine continue, clare, a observației și mai ales a auto-observației. Fiind o poezie despre conștiința umană care își urmărește propriile trasee parcurse de gând, de emoție, autorul nu uzitează de elemente exterioare – natură, citadin, relaționări, sondând cu mijloace sărace stilistic mișcarea și transformarea ideatică. Tocmai această sărăcie de estetică formală face ca formula poetică adoptată să fie dificilă, greu de realizat, dând totodată originalitate textului.
Este o poezie a surprinderii activităților mentale de dinaintea formulării unui gând filozofic, a potențialului psihic în activitate, fapt ce surprinde emoții, instincte, momente de transformare a unei stări în imagine mentală și apoi în gând. Interesant pentru un psihanalist, acest traiect se constituie la Marius Iulian Zinca în material de contemplație și apoi în vers.
Cartea devine astfel un poem al definirii identității, al cunoașterii de sine, cât și un gest de o desăvârșită sinceritate. Într-o lume care preamărește amănuntul nesemnificativ, derizoriul, contextul, arbitrariul, confuzia, demersul poetului Marius Iulian Zinca este un adevărat gest de curaj și o provocare.
Să îi urmărim aventura descoperirii lumii interioare, pentru că, alături de el fiind, ne vom descoperi în bună măsură pe noi înșine.