E o lumină ce pîlpîie bătută de vînt
E un vechi han nepărăsit de bețiv în amiază
E o vie arsă de soare cu struguri pe rod
E o cămară spoită cu zer și aghiasmă.

E o tristețe ce s-a prelins pe zăvoare
E o lumină ce sfîrîie în fum de furnale
E un unghi diedru de un albastru discret
E abstractul concret.

Icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur a plîns...