Chiștocul și clepsidra-s vorbele ce-mi dau viața peste cap. Cu chiștocul o mai scot la capăt, dar când vine vorba să „clepsidrez” m-apucă groaza, așa că nu vreau să vă spun căror compromisuri sunt nevoit să le fac față atunci când vine vorba de… omletă.

…
„Bășină”-i un termen definit prin multele și variatele noastre dicționare – ba, chiar, există și-o disertație pe tema asta, făcută de un membru de onoare al Academiei Române, de Ilarion Pușcariu zic, Ilarion fiind ales drept membru de onoare al Academiei Române pe 24 mai 1916, el fiind, anterior, trimis de Andrei Șaguna pentru pregătire (nu pentru scărpinare-n politică!) prin universitățile Apusului, ajuns, mai apoi, profesor al Institutului teologico-pedagogic din Sibiu și vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, precum și vicepreședinte al „Astrei”; omul scriind manuale de teologie și lucrări de istorie, printre care se numără și lucrarea „Mitropolia românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania” (editată, dacă nu mă-nșel, în anul 1900)..., așa că, vorba aia: Slavă Domnului c-a fost așa! A, pentru că tot făcui referințele astea, să știți că țara noastră a avut „împârținutuiri”: una dintre ele fiind făcută înainte de 1900, cealaltă fiind făcută prin perioada interbelică, de reținut fiind faptul că, de fiecare dată, au fost zece părți, nu pârțuri administrative!

Revenind, însă, la zilele noastre și punctual în epoca alegerilor curente, eu sunt obsedat nu de substantivul bășină, ce-a generat verbul „a băși”, ci de incapacitatea substantivului „vânt” (bășină=vânt!) de a genera verbul subsecvent: „a vântui” – a, „vântureală” are ceva sens, dar ține de ceva sub-sub-elevaluator! Printre altele, eu, sunt obsedat de două „verbe”: „performez” și „prioritizez”, prezente, fără discuție, în toate discursurile politice electorale – cu mențiunea că, la noi, imediat ce se încheie un proces electoral începe automat altul și altul, și altul… ș.a.m.d. Așa că, alături de „a priorita” și „a performa” m-am gândit că vă pot propune și alte verbe: a ușa, a dulapa, a tavana, a papuca, a geanta (a servieta!) etc. – conștient fiind de faptul că verbul „a ușa” are ceva asemănător cu „a ușui”, numai că interpretarea asta nu dă credit absolut semnificației vorbelor: „l-a ușuit de nu s-a văzut!”.
Dincolo de orice „aparent”(ță!), cel mai tare verb e cel ce provine din „incompatibilitate”, numai că nu, nu am să mai spun că-s incompatibil, ci că incompatibilizez, asta dincolo de faptul că nu „papucesc”, nu „turnizez”, nu… „bănesc” („bănisez”?!), chiar de am bănuieli.

Vă pup, eu și notărița mea (notăriță, s. f. - pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus)!