vrem nu vrem niarne sub zidurile
acestui pământ se-mplinește apocalipsa
și tot ce strigă-n noi se pierde tot în valurile
lui ca în legenda născută dintr-un cuvânt
care-și păstrează intactă geometria sfântă
a logosului cu toții suntem particulele
unui alfabet încercând să-i decriptăm taina
nu reușim niarne sub dumnezeu oile pasc
iarba morții duhul ei aleargă pe acest tăpșan
al somnului visăm la țărmuri unde cuvintele
înalță piramide când ne trezim nu vedem
decât crucile lor întindem brațul spre ele
realizând apoi că degetele ne sângerează
ca și cum am atins punctul interzis între
aceste ziduri stau închise misterul și cheile
lui ca în jocul acela apă foc dacă suntem
aproape luăm foc dacă ne depărtăm ne
înecăm nereușind nici virgula măcar s-o
așezăm unde trebuie tot ce ne rămâne este
să ținem ochii deschiși probabil că pământul
acesta niarne nu și-a terminat încă de scris
epopeea drumul ei se revarsă în fiecare iar noi
umblăm căutându-l în nesfârșirea-i prelungă
poate vom căpăta un răspuns după acest
purgatoriu când ne vom înfrupta apoi dintr-un
alt pom al cunoșterii oare atunci vom afla literele
și înțelesul primului cuvant

19 noiembrie 2011