Se născu o mamă pe acest pământ,
Cu Dumnezeu făcuse un legământ:
Cuvântul Lui să îl respecte,
De-i gravidă, copilul să-l accepte!

Născu femeia fără nicio teamă,
În timp, treisprezece copii de seamă.
Sărăcia o păștea la tot pasul,
Nu-i știa nimeni din suflet necazul!

Decât să-i scoată doctorul o măsea...
Mai dulce era durerea... când năștea!
Ea decât să frământe aluatul,
Mai bine năștea - zicea la tot satul.

În inima ei mare au încăput,
Cei treisprezece copii, ca un sărut.
Când gemenii pe lume au venit,
Văzând doi deodată, a încremenit.

Dar Dumnezeu o cheamă la el și-i spune,
Că și-a făcut treaba în astă lume!
Fără alai, onoruri, dar corectă,
Acest cuvânt zis mamă, îl respectă!