poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-05 | |
Într-un orășel mai mic, odată,
Se născu o preafrumoasă fată. Un chip de înger i s-a dăruit, Dar în viață... ea mult a suferit! Ca bebeluș, în spital lăsată, De la mamă ea fiind luată, A fost dusă apoi printre străini, Cu inimă de câine și haini. Cea datoare ca s-o îngrijească, A reușit... ca s-o opărească. Cinci zile nu a dus-o la spital Și chinuind-o, ca pe un animal. Doar două zile, dacă o mai ținea, Doar la doi ani și două luni... murea. În timp i-a instalat anemia, Mințea, neștiind ce-i omenia. Zile patruzecișidouă a stat Doar pe burtică, suferind în pat. Þi se înmuia inima mereu, Văzând-o plângând, suferind din greu. La câteva zile nu a mâncat. Cum stătea la spital, în acel pat, Printr-o minune... ea a acceptat, Să-i dau mâncare, de s-a săturat. Căci din primele zile de viață, M-a surprins privirea ei isteață, Vreau o viață mai bună să-i creez, Prin Bunul Dumnezeu, s-o înfiez!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate