mi s-au înfipt în stomac
ca un cui
nu poți să spui oricui orice
apoi să te clătești cu apă de gură
ca și cum
nimic nu s-ar fi întâmplat

cuiul meu e al meu
dar vorbele tale
sunt acolo undeva în matrice clocesc
puii lor cu gheare și colți
te vor pândi cândva

găsește soluții

mă delimitez
te iert
cuiul mi se topește în uitare
doar undele regretului concentrice
vibrează până la epuizare