[intro]

inima mea dansează în întuneric
te-am visat cum te desprinzi din mine, cum te deșiri ca un material vechi
mi-era teamă

am luat pielea fâșie cu fâșie de pe noi până la os
până când ne vom transforma în pulbere
iar vântul ne va împrăștia în cele patru zări


***

stau la biroul meu improvizat
scriu într-un caiet modern pe nume notebook
încerc să îmi amintesc /de tine/ cum era,
cum era atunci când scriam despre tine
atunci când /poate că/ te iubeam.
acum mi-e greu să-mi aduc aminte
/încep să uit/, încep să te uit
și parcă totul e departe
ciudat e că
atunci când mi-e rău mă gândesc la tine
și nu știu de ce
de ce cu fiecare zi te iubesc tot mai puțin ca înainte
/parcă/ nu a mai rămas nimic pentru a simți.