Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.

Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora cînd nevinovate stele
Curgînd se-ntoarnă și-nconjoară,

În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:

Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.