Un aer cald cu miros de lacrimi uscate, mi-a invadat sufletul,ochii mei ce nu au invatat sa vorbeasca, mi-au ratacit speranta...
Luminile se aprind si se sting in trecut...acolo unde faptura suava, cu glas candid si piele de catifea, a plecat, ca o esarfa parfumata, dusa de vant, astazi nu stiu daca a ajuns undeva sau daca mai pluteste in vazduhul batran, presarat cu stele moarte...
Sunt prea obosit, sa mai concep o forma...
Tu esti prea tanara, ca sa pot sa te uit...
M-am asezat la umbra absentei tale...