norii se puneau în linie dreaptă,
gata să-și ducă mâinile la tâmplă și să plece într-un război
fără țintă.

ce e dragostea? mă întrebau.
eu niciodată nu le-am răspuns. priveam cu dispreț cum își ascuțeau săbiile,
și cum stăteau indiferenți pe cerul ăla
de adormit copiii.
devin mai agresivi pe măsură ce trece. ce e dragostea?
-dragostea?
dragostea e chestia aia care tot se ascunde după colțuri
ori de câte ori mă vede pe trotuar.

câteodată fug după ea în plină stradă,
mă calcă mașinile, mă trezesc la spital unde mi se spune
că am pierdut iar nu știu câte luni în comă...

când mă trezesc
norii se duc. afară este deja apus de soare.
razele vin încet spre mine ca niște fantome roșii și fericite,
abia scăpate din infern.
întreabă și ele: îți place dragostea?