I.

mă așezasem turcește pe canapea pregătită psihic să mă bucur de timpul meu liber intitulat generic timp de non-sclavă fără de cătușe la gleznă în Cosmo scria o grămadă de chestii mișto printre care despre cum să mă mențin înaltă despre cele cinci reguli de bază ale sexului oral noua colecție Balmain ținute office pentru zile casual friday zece stiluri super chic pentru primăvară cum să am părul drept și strălucitor cum să fiu o vedetă când pășesc pe strasse cum să-mi dau afară iubitul din casă cum să-mi păstrez rotundul tonifiat prin exerciții de pilates și finally despre cum lady gaga s-a apucat să facă brățări japoniei morala atâta timp cât nu te apuci să explici nimănui despre ce presupune a fi femeie dincolo de chestia aia roz intimidantă și cu toane dintre picioare cu care te-a pricopsit atât de neinspirat Cristoșelul și echipa lui de îngeri non-maicăl-boltonieni o revistă vinde.

II.

toate femeile cu blog sunt obligatoriu spectaculos de frumoase în fustiță scottish tandră tocuri cui cămăsuț în carouri cravate de pionier chiloțel tanga cu buline când se așează la tastaturile lor uairles traficul aerian se relaxează doar cât să facă loc curcubeelor ce își vor urma cursul firesc afară începe obligatoriu o ploaie de primăvară cu miros de iarbă reavănă universul își extinde marginile lingvistice știința stă în loc vrăbiilor le tremură de emoție râmele în cioc toți sânii lumii devin imaculați împung cu sfârcurile sfârșitul unei ere rimelul nemernicul plâns curge în mici izvorașe pe genunchi se întinde ca o plagă de ceață peste irișii abia înmuguriți de mirare din pricina atâtor feți-frumoși neînțeleși care plâng și ei la rândul lor după ele pe blogurile lor sau la grey’s anatomy după caz patologie iq sau lipsa lui ceea ce vroiam de fapt să zic este că pe toți morții oameni buni câtă plictiseală aiuristică suntem capabili să lăsăm în urmă sunt oripilată. și la toate aceste concluzii înțelepte am ajuns citindu-mi fix blogul.

III.

în ceea ce mă privește e totul simplu doar nevoia mea de a complica mereu și mereu lucrurile nu scade de fapt sunt o femeie împlinită pe alocuri când am fost la concert la Maiden mi-a rămas adânc întipărită nevoia primordială și imediată de a mă închina în fața muzicii din ultimul om pe care l-am iubit și pierdut îmi amintesc perfect momentul în care-mi tremurau obrajii și m-am așezat într-un fotoliu să-mi chibzuiesc mai bine prăbușirea din copilărie mai visez uneori o copilă cu plete roșcate care îngenunchează în fața mării și o sărută pe gură din mama îmi amintesc zilele în care abia așteptam să mă roage să-i piaptăn părul lung și negru să mă ascund în tăcerea și în răcoarea lui din adolescența mi-o amintesc pe maitreyi devi de dintotdeauna îmi amintesc de terasa cu magnolii ca de-un punct de plecare al tuturor întoarcerilor mele acasă și cam atât.

IV.

cel mai nasol detaliu la o femeie rămâne starea de Forrest Gump zic că e nasol pentru că nu trece la un moment dat te lovește fix în moalele capului înțelegi că alergi de-o viață de obicei după diverse care nu există în alergătura asta mai agăți de tine și diverși alți participanți la trafic de obicei cu promisiunea lasă-mă să te îmbrățișez fraiere reușești să-i târăști după tine toate acestea sunt inevitabile la fel ca alergatul umăr în umăr în firesc non-sincron la fel ca ticul verbal “ascultă-mă” la fel ca dormitul singur în doi cratima triunghi la fel ca secunda în care realizezi că dacă te opresti mori eu de-aia nu cred că am mai avut curajul să obosesc să mă opresc și să privesc cu atenție tot ceea ce mi se întâmplă ba chiar mai mult de-atât din ziua aceea de marți în care mama și-a spălat sufletul în vin alb după care și l-a clătit în propria voma după care și l-a întins la soare pe sârma după care a râs cu gura până la urechi și mi-a urat weekend plăcut iubito am înțeles că se poate și mai rău de-atât poți alerga și muri în același timp fără să se prindă aproape nimeni.