un chin publicitatea
enervantă peste măsură
când nu-mi place ocolesc
pun degetele pe telecomandă
ori arunc privirea-n stradă
într-acolo unde-mi place

cu voi mi-e mai greu
n-am cum să vă ocolesc
mă sufocați băgându-mi pe gât
vrute și nevrute

bucurați-mă ținând cont de
doleanțele mele exprimate prin multe ofuri
facebook-ul are fața lui
Agonia are fața ei

văd lancea căpcăunului
asasinul clipelor

nevoit să dorm cu lumina aprinsă
dau clicuri din viața mea
prietenilor virtuali
care mă priveghează

n-apune soarele până
nu mă gândesc la drăguții
ce se scaldă între stele