într-o zi m-am trezit
și am înțeles că-n primul drum
m-am târât de-a bușilea
fără să înțeleg
apoi mi s-a arătat alt drum
cam neliniștit
pe care mă rostogoleam
sub armura rezistentă a cunoașterii
mai târziu am dorit să-mi aleg eu unul
dar cerul acesta fix
de deasupra existenței
îmi fixase deja drumul
am mers pe el
marcându-i intersecțiile
am cerut o clemență când acesta
s-a îngustat
fără spațiu de râs sau de plâns
m-am pomenit pribegind
pe cărări străine și pline
cu amintiri
aici cuvintele deveneau știință
a sentimentelor
atunci am înțeles că
drumul meu nemaimers
se arcuia după pasul destinului
ducându-mă până la capăt



15 martie 2011