Cei ce leagă arcuri peste timp
sunt vizionari.
Ei au un „nu știu ce” al lor
de care sunt conștienți
atunci când adună-mpreună
tineri și bătrâni,
poeți și prozatori,
bărbați și femei,
cărora le dau ce au mai bun,
dorința de a visa,
îndemnul de a căuta desăvârșirea,
flacăra vie a pasiunii,
clipa ce trece în contul Nemuririi,
din care se va ridica mai târziu
acela care va construi
arcuri peste timp,
poduri de aducere-aminte.