Kiss Bodor István, 42 de ani, Covasna, tehnician silvic, fost pădurar de vânătoare.

- Odată, mai demult, pe vremea când eram pădurar de vânătoare, am pus de mâncare la urși. Nu era nimic pe poieniță. Mergeam pe potecă și aud un fel de zumzet asemănător unui roi de albine. Când mă uit mai atent în direcția respectivă, chiar lângă observator, trei pui de urs, trageau de un os, de un picior de cal. Se jucau cu el. De acolo venea zumzetul caracteristic unui stup de albine. Erau de mărimea unor câini mijlocii. Mă aflam la doi metri de pui. Mi-am pus întrebarea, că unde poate fi ursoaica? O văd mai la distanță, în pârâu. Am urcat în observator. Puii au rămas lângă o cioată, unde era un pic de șes. Mormăiau unul la altul. Erau atât de ocupați că nici nu s-au interesat de mine. Ulterior a venit și ursoaica și au plecat.

Uneori ca să fac mistreții să mă observe, pufăiam ca ursul, să fie atenți. Pâfff...!Pââfff...!

Szabó Tibor, Covasna, șoferul ocolului.

- Am fost acolo când a trebuit să se împuște ursul acela prins în cablu de troliu, cel de la Păpăuți. Eram la marcări cu șeful de ocol și primește un telefon să vină repede că trebuie împușcat un urs prins în sat, la Păpăuți. Ursul umbla prin grădini. Când am juns acolo era adunat parcă tot satul... poliția! Toți erau acolo să vadă ursul prins. Era legat cu un fir subțire scos dintr-un cablu de troliu. Sigur că se chinuia, îl strâgea tare! Îi curgeau balele. Din când în când se repezea la oameni. Făcea urât!
L-a împușcat șeful de ocol. Dacă scăpa, făcea ordine printre oameni, atâta era de întărâtat! Nici nu a trebuit să pun mâna pe el, oamenii l-au pus pe mașină! Erau vreo 6, care l-au ridicat.