nu lăsa niarne gorunii să piară
sălbatic răpuși de dorințe
ascunde-i sub pleoapele tâmplelor
în firele albe oprește-le câte-o sămânță
după fiecare moarte din aceste germinații
sedentare ca un implant înfige-le delirul
veșnic verde și nu le uita afară
suspinul nedeslușit creează confuzii de istorie
înscrise pe note de bioritm
dacă nu crezi niarne deschide-ți pleoapele
și-ai să vezi furtuni măturând copite de cai
ah și să te ferești niarne din calea lăcustelor
au supt până și rădăcinile
istoria doarme-n goruni sterilitatea le este
înșelătoare cântecul ei curge-n aval
spre acordurile ariilor de timp
și nasc vlăstare știm că atât
cât vor trăi gorunii mai avem un loc
unde să murim



19 decembrie 2010