poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1470 .



Mă macină un gând!
personale [ ]
parte 1

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircea2005 ]

2010-12-03  |     | 



Adam singur fiind în Paradis și de toate având, adică nimic nelipsindu-i, într-o etapă, fază, zi a eternei lui existențe, a început de singurătate a suferi.
Singurătatea i-a constrâns atât de mult ființa, încât a rostit prima rugăciune: “Doamne, fă să nu fiu singur!”.
Domnul, din coasta strămoșului, a făcut femeia spre a fi mângâiere lui Adam.

Acest episod biblic îmi apare a fi în imaginația mea un tablou. Aievea, îl văd pe Adam frământat de rostul propriei existențe. Întrebându-se de nu cumva este doar nebunul comunității pus la dispoziția împăratului spre amuzamentul acestuia și a curții sale?!?...
Singurătatea lui Adam, pe de altă parte, înseamnă nerecunoașterea creatorului. Nu recunoașterea lipsei raționale, ci recunoașterea lipsei sentimentale. Adică simt că sunt al nimănui, deși înțeleg că nu pot fi, dacă cineva nu m-a gândit și creat... în sensul lui Voltaire: “Universul mă minună/ Și nu pot gândi măcar/Că poate exista ceasul/ Fără un ceasornicar’’.
Așadar, Adam ne este prezentat în Scriptură ca un om limitat în propria sa existență. O picătură de ploaie în mare.
Doar în acest context se pune problema sensului existențial al lui Adam, și, ca atare, a întregii lumi, în înțelesul biblic că întreaga lume se regăsește în prima sa existență ca într-o matrice.
Ceea ce frapează de fapt, este ideea că Adam nu se simțea întreg și nici mulțumit de sine. Adică Cel care îl crease, L-a gândit existențial ca fiind imperfect. Adam nu putea să ceară Creatorului său să îi completeze existența – să îi facă femeie -, dacă ar fi fost creat, gândit, executat, făcut asemenea Creatorului, adică perfect. Paradoxal, nu?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!