Mircea Ioan, 63 de ani , Covasna.

1. Clăbuci, anii 1974-1975.

Dimineața la ora 4 băgam oile la muls. Am plecat după cai pe culme, spre Cupanu, Cupănel, Nioaca. De la Nioaca e Fântâna Gâștii și am trecut pe un hățaș, la Izvorul Dulce, sub Mănișca.
Când am ieșit sub golul Măniștii, m-am dus în capătul poienii, spre Lăcăuți. Mai erau 50-100 de metri să ieși la Crucea Cheișoarei.
Iese un pui de urs pe poiană.
Stau pe loc.
Vine celălalt.
Nu aveam un copac să mă urc. Eram pe poiană.
Puii veneau spre mine.
Când erau la 20-30 de metri, m-am mișcat.
În urma ei era ursoaica. Nu știu... de frică poate, dar era mare! Când a apărut s-a uitat în dreapta, în stânga... . Era la vreo 40-50 de metri.
Când am strigat, s-a ridicat în două picioare. M-a scuipat. A venit la 2 m de mine și m-a scuipat. Aveam un bețigaș în mână, pe care l-am înfipt în pământ.
Nu m-am mișcat.
A luat puii de la spate. Îi împingea. Iară venea spre mine, iară se ducea la ei și-i împingea. Când am scăpat, puii s-au dus.
Mă căutam în cap, dacă am pălăria.
M-am dus la Crucea Cheișoarei.
La Golgota am găsit caii.

2. Clăbuci, anii 1972-1973.

Eram la poiana Halom. Pe atunci oile le tundeam pe 10 mai. Aici la Halom eram mai jos, era vremea mai blândă.
Într-o duminică, eram călare pe cal, pe la Clăbucii de Sus. Erau cu boii pe acolo, trăgeau lemne. Sub Clăbuci,cum să ajung la culme, cum eram călare pe cal, calul s-a prit.
Ursul mânca iarbă.
Credeam că e un bou din partea Regatului.
Era urs.
A ridicat capul, a traversat și s-a dus.
Am strigat.

3. Eram copil, prin 1960, la Nioaca în gol.
La Sfântul Petru a venit fratele meu la mine, să mă duc acasă. Tata i-a spus să duc un miel acasă. Era un băiat cu un an mai mic.
Era o herghelie.
Pe la 4 , se băgau oile la muls. Ne-am dus cu fratele meu, amândoi călare pe hățaș, până în golul Salașului.
Când am ajuns, sterparii făceau mămăliga.
Am prins mielul, l-am pus în desagă.
Cel de acolo ne întreabă pe unde ne ducem.
Ne-a zis să nu ne ducem pe unde era mai aproape,să nu ne băgăm direct în jos, ci să mergem spre Cupănelu.
Mai erau 100 - 150 de metri până în Bâsca.
Ne-a spus ca în noaptea aceea, ursul a luat măgarul de lângă foc.
Am pus mielul pe cal. Unul ducea calul de nas.
Cum ne duceam, am văzut că erau urme de măgar și de urs.
Ce se întâmplase? Măgarul stătea lângă foc, pe plai. L-a luat de lângă foc. Fugea măgarul, dar în pârâu l-a prins. Era un brad, pe care măgarul a trebuit să-l sară. Când a sosit ursul din pantă, măgarul când a sărit bradul , era călare pe măgar.
Calul pufăia. Să scăpăm calul!
Am observat că la 30 de metri era un hoit, lângă brazi.
Ursul mănca din măgar. A ridicat capul, ne-a privit, dar a văzut că nu suntem rău intenționați.
L-am ocolit frumos prin pădure.

Era cineva cu stâna mai jos.
Am juns acolo. După aceea am aflat, că după ce am trecut noi pe acolo, a venit un cioban la ei.
Ãsta s-a întors înapoi și a venit la Nioaca, de unde pornisem noi prima dată.
Au venit de la stână cu câinii.
L-au scotocit pe urs.
Cei de la stână, când au ajuns și ei acolo, le-au spus că ne-am dus călare spre Comandău.

4. Eu nu prea fac gălăgie când merg prin pădure, dar întotdeauna e bine să mai dai câte un chiot. Mai dai de veste!

5. Era prin 73... 74...75. Eram la Clăbuci.
Era unul... Roșioru îi zicea!
Făcea dezastru. Îl trântise pe Þică Cășuneanu.
Aveam câini foarte, foarte buni.
Am dat câinii la Manișca.
A apărut ursul.
Era un pic de ploaie.
S-au speriat oile. Ne-a luat o oaie.
Ne-am dus după el. A lăsat oaia. Eram cu încă unul.
Ursul s-a luat după noi, apoi s-a dus iar după oaie și s-a dus cu ea.

6. Și la urs îi e frică de om.
Când e cu ursoaica...!
Dacă nu miști, nu te trântește. Se uită în ochii tăi.

7. Tatăl lui Din, prin 1956, vă poate povesti. ( Notă: e vorba de Brașoveanu Constantin, din Voinești, orașul Covasna. Are 80 de ani.)

Oile erau la Slobodu. Sterpele erau la Dealul Bătrân.
Era un urs periculos. Într-o noapte a trăntit 16 bucăți. Sterparii s-au speriat. S-au dus la stână.
Au venit 5 inși. Au dat de urs. Ursul a trântit un om. Fratele lui s-a băgat. L-a trâtit și pe el.
Tatăl lui Din era cu toporul. Când vroia să-i dea în cap, ursul ferea capul. Ursul îl apuca de picior, de mână.
I-a trântit 4 topoare. La al cincelea i-a plesnit coada toporului. L-a bușit apoi ca lumea. S-a rostogolit. Ceilalți se văitau.
Ursul a rămas mort.
Au venit de la Ghiula.
Pe urs l-au dus la Hanko. Acolo stătea Antal Géza. Era paznic de vânătoare.
El, Brașoveanu Constantin. Îl cheamă ca pe fiul său. El i-a salvat pe amândoi. A avut curaj. S-a băgat cu toporul.